Pe bunicul meu nu l-am cunoscut, dar casa în care am copilãrit era încã plinã de ecourile prezenţei lui. Îl regãseam în portretul fãcut de bunica mea în ultima varã la Miorcani, în mica bibliotecã unde se pãstrau ediţiile princeps ale volumelor de poeme, când mã aşezam la biroul sãu, îmi închipuiam cã mâna mea reia firul întrerupt al scrisului lui. El continua sã existe în lectura tatãlui meu care, seara, ne citea mamei şi mie cu voce tare din cãrţile iubite, aşa cum pãrintele sãu o fãcuse altãdatã pentru familia sa; îl descopeream în povestirile bunicii, în ochii ei puţin înceţoşaţi care îi pãstraserã fiinţa nevãzutã pentru mine; dãinuia în amintirile prietenilor de odinioarã, deveniţi în timp apropiaţii noştri precum: Vasile Voiculescu, Ştefan Neniţescu, Ion Zamfirescu, Şerban Cioculescu, Cella Delavrancea, Lili Teodoreanu. Glasurile acestora, când îmi vorbeau despre el, cãpãtau o gravitate luminoasã, o îngândurare tainicã, plinã de reverberaţiile rãmase din omul dispãrut.
Cercetându-i chipul din fotografiile înrãmate, încercam sã-l recunosc în fiul şi în fiica lui şi îmi imaginam cu înfiorare cã prin privirile lor, ca printr-un culoar de ferestre ale timpului, bunicul se uita la mine. Dar dincolo de ecourile rãspândite astfel în ambianţa familiei mele, încã din copilãrie, mã simţeam adesea cuprinsã de puterea unei melodii, a unei cadenţe care creştea lãuntric, cerându-se exprimatã, şi aşa am pornit sã pun pe acea muzicã interioarã primele versuri. Uimitã de ceea ce mi se întâmpla, îi mãrturiseam tatei cã ştiam dinainte anume ziua când urma sã compun o poezie, dupã semnalul muzicii care o preceda. Dupã atâţia ani de atunci, înclin sã cred cã ceea ce aud în sinea mea şi acum, înainte sã scriu, e un dar al bunicului meu. Ca şi cum aş fi o cutie de rezonanţã, în care s-ar auzi marea eului sãu îndepãrtat. Ca şi cum mie mi se adresase în poemul “Scoica”:
Ion si Maria Pillat, 1915
Dar ce copil de veghe la geamul alb de stele
Va fi, purtându-mi versul în suflet încrustat,
Misterioasa scoicã a nemuririi mele?
Aplecându-mã asupra cãrţilor sale, mi-am dat seama cã muzica, pe care o captez de atâta vreme, nu e alcãtuitã din fragmentele unei partituri iniţiale, ci vine dintr-un ecou al ecourilor auzite şi transmise mai departe de Ion Pillat în poezii ca “Toamnã la Miorcani”:
Paşii tinereţii mele mã urmeazã în ecou,
Umbra mea de altãdatã umblã-n miezul umbrei mele.
Sau în “A doua moarte”:
Urmãm cãrarea noastrã în liniştea mai mare…
Acei ce ne lãsarã doar dorul lor în piept
Mai mor a doua oarã cu noi în înserare
Sau ne mãresc trecutul cu ochiul înţelept?
Ori în “Aci sosi pe vremuri”:
Ce straniu lucru: vremea! – Deodatã pe perete
Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Cãci trupul tãu te uitã, dar tu nu-l poţi uita…
Dacã ar fi sã adâncesc tema acestor oglindiri din lirica bunicului meu, ar trebui sã umplu volume întregi de comentarii legate mai întâi de ecourile lãsate în scrisul lui de casa bunicilor de la Florica, apoi de reacţiile la cãrţile citite, la tablourile, frescele, sculpturile, templele, catedralele vizitate în cãlãtorii, pentru a reveni în final la amintirea locurilor natale, îmbogãţite de experienţa asimilãrii departelui în aproape. Ar trebui sã recunosc cã anotimpul meu predilect este – cum era şi al lui – toamna, ce poartã în ea urma celor de dinainte, ca în poemul “În vie”:
Cu galben şi cu roşu îşi coase codrul iia.
Prin foi lumina zboarã cu viespi de chihlimbar.
O ghionoaie toacã într-un agud şi rar
Ca un ecou al toamnei rãspunde tocãlia…
S-a dus Şi iarãşi sunã…şi tace. Dar aud
– Ecou ce adormise şi-a tresãrit deodatã –
În inimã cum prinde o toacã-ncet sã batã
Lovind în amintire ca pasãrea-n agud.
Aşa cum melancolia, indusã de “umbra timpului”, îşi gãseşte vindecarea în versurile poeziei “Adio la Florica”:
Pe ochii mei lãsa-voi sã cadã grele pleoape
Şi voi gãsi în mine Florica de demult.
tot astfel şi dorul meu dupã bunicul, pe care nu l-am cunoscut, îşi gãseşte alinarea în gândul cã îl întâlnesc în muzica firii, ca în poemul “Mânãstire”:
Şi-n mine şi-n poianã şi pe drum
Deodatã s-a întins atâta pace
Cã Dumnezeu plutea ca un parfum
De fân cosit, când claia se desface…
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
