Ideea de a scrie despre formele de salut mi-a venit când am citit în LaPunkt, cu câteva săptămâni în urmă, un articol care atingea – printre altele – şi acest subiect.
Când eram la Montreal, oraş din provincia francofonă a Canadei, salutul obişnuit începea cu „Bonjour”. Bănuiesc că, datorită influenţei anglofone, la care formula de întâmpinare e „How do you do”, francofonii au adăugat după „bonjour”, „ça va?” Răspunsul este „ça va, toi”? Sigur că pe nimeni nu interesează răspunsul, nici pe englezi nici pe francezi, întrebarea e numai o formă de salut. Am observat că salutul îşi pierde chiar şi intonaţia, el nu mai e întrebare, doar se enunţă: „Bonjor, ça va”, iar răspunsul este „Ça va, toi.”
Acelaşi lucru se întâmplǎ la Toronto, oraş anglofon. Formele tradiţionale de salut şi răspuns „How-do-you-do” şi-au schimbat, cu vremea, sensul iniţial. Au fost poate, cândva, o formă de manifestare a simpatiei personale, dar pe parcurs au devenit automatisme. Aceste expresii nu mai au astăzi nimic personal. Francofonul care intră, să zicem, în biroul şefului pe care-l urăşte, pentru a i se comunica concedierea, rosteşte automat „bonjour”, dacă ar fi conştient nu i-ar ura de loc o zi bună!
Asistăm la acelaşi fenomen şi la urările făcute la un pahar de băutură. „Noroc”, „să trăieşti”, „sănătate”, sunt forme care au devenit automatisme. Aici lumea are totuşi o doză de sinceritate, ambianţa socială la un pahar de vin e mai puţin formală.
Este foarte interesant de urmǎrit ce urǎri îşi fac oamenii de pe întreg globul. În România, cea mai obişnuită urare, la un pahar de băutură, e „noroc”. În foarte multe ţări însǎ, prima urare este „sănătate”, bonam sanitatem în limba latină. O găsim, în limbile ţǎrilor respective, în: Albania, Egipt, Kuweit, Olanda, Republica Cehă, Belorusia, Franţa, Ungaria, Israel, Indonezia, Irlanda, Macedonia, Polonia, Portugalia, Rusia, Scoţia, Slovenia, Ucraina şi în altele, din Africa şi America latină.
Instinctiv sau nu, oamenii îşi doresc „sănătate” nu numai la un pahar de băutură, dar şi în urările de ziua cuiva, sau ca formă de mulţumire: „mulţumesc, să fii sănătos”, sau „mi-ai făcut un mare bine, să-ţi dea Dumnezeu sănătate”. Formula „să fii sănătos” are şi semnificaţia „te priveşte, faci cum vrei”, cum ar fi exemplul în care tu dai cuiva un sfat, el spune că nu-l va urma, la care tu răspunzi cu automatismul „să fii sănătos”. Cu alte cuvinte, „ia-ţi ce risc vrei, îţi doresc doar să rămâi sănătos”, rolul pozitiv al „sănătăţii” fiind aici subînţeles.
Nu m-aş aventura să scriu despre importanţa sănătăţii, mulţi scriitori şi filosofi au făcut-o:
- Să îţi doreşti să fii sănătos este o parte din sănătate. (Seneca)
- Nu există în viaţă nimic mai bun că sănătatea. (Platon),
- Nouă zecimi din fericirea noastră se bazează pe sănătate. (A. Shopenhauer)
- Unica frumuseţe pe care o cunosc e sănătatea. (Heinrich Heine)
Cunoscuta formulă latină „Mens sana în corpore sano”, aparţine poetului roman Juvenal în primul vers al unei liste cu ce e de dorit să ai în viaţă: „orandum est ut sit mens sana în corpore sano” (să te rogi pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Corpul sănătos determină o minte sănătoasă, dar, cum afirmă Bernard Shaw cu oarecare sarcasm, inversul este tot atât de valabil: „Mens sana în corpore sano” este o maximă prostească. Corpul sănătos este produsul unei minţi sănătoase.”
Este sănătatea elementul cel mai important în viaţǎ? Părerile sunt împărţite. Unii afirmă: „Dacă ai noroc ai şi bani şi sănătate”, sau: „Erau sănătoşi şi au murit într-un accident de avion”, alţii: „Dacă nu ai sănătate, nimic nu ai”. Dar, în timp ce o formulă standard de urare funcţionează automat şi, odată intratǎ în datina unui popor, nu poate fi dezrădăcinatǎ, când cineva urează personal altcuiva sănătate, dorinţa exprimatǎ este –probabil – ca destinatarul să nu treacǎ prin suferinţele celui care ureazǎ. În acest moment, cred, orice urmǎ de îndoialǎ asupra bunelor intenţii din urare pot -şi e bine- sǎ disparǎ.
Nicio surpriza ca am adaugat un i numelui meu.
Scuze!
Interesant articol.
Intai pentru ca reaminteste necesarul politetei…socializarea moderna, via internet si chiaroriunde altfel, Sare amanuntul acesta- stiu, tu o sa-mi spui ca nu totdeauna- dar eu observ denomenul acesta si nu-mi place. ( ca si cum ar avea importanta ce-mi place mie!)
Imi place cum argumentezi, sustinuta de citate cekebre, dar si de o judecata echilibrata care iti apartine, evident.
Cat despre urarile de sanatate, mi se par normale, asigura oa oarecare intimitate intre indivizi, o anume caldura uimana se degaja, asa cum de altfel spui tu.
Mi-a placut!
Tea