Madlena

unele fete se privesc în oglindă arcuindu-și ochii

ea, fata cu părul negru, se privește în oglindă căutându-și cancerul

 

azi vei fi operată pe creier i se spune

jumătate din amintirile tale se vor evapora

te vom inactiva genetic

șansele sunt aproape zero

 

ea se privește și mai atentă în oglindă în iris căutând cu gândul locul unde se ascunde cancerului ei

în trup prin trup ascuns în interstiții între celule imitându-le acolo undeva e cancerul ei perfid

 

deschide un caiet cu pagini albe și își notează febril amintirile

toate se învălmășesc în capul ei

toate amintirile ei cu sunete cu mirosuri arome cu muzică cu gusturi

și cum să aleagă  dintre atâtea amintiri care sunt amintirile care ar putea fi șterse și care vor fi salvate

amintirile fericite și cele nefericite înlănțuite legând sinapsele poarta pe unde amintirile trec unduindu-se ca niște eșarfe diafane electrice

 

toate amintirile ei razele soarelui străbătând coroana unui copac ca niște vitralii tremurânde lumina jucăușă pe peretele camerei unde a iubit pentru prima oară diminețile crude mirosul cafelei ploile răzlețe nopțile de vară misterioase țigăncile cu buchețele de ghiocei ascunzându-se pe sub poduri trenuri trecând în viteză tăind aerul ca niște săgeți concertul de Bach ferestre larg deschise cu perdele unduind-se poetic marea cu mirosul ei pescărușii Tom Waits cântând If I have to go/Do you remember me nisipul lipindu-se de pielea înfiorată bicicleta și vântul mângâindu-i părul palmele lui buzele lui ochii fetiței cu părul cârlionțat surâsul ei și inimioarele desenate pe geamul înghețat

 

a scris amintiri în caietul cu coperți roșii până a adormit știind că a doua zi creierul ei va fi moartea sau viața

 

despre tine e vorba îi spune terapeutul care nu înțelege zâmbetul ei când i se vorbește despre cancerul care se ascunde în ea

despre tine e vorba i se spune și ea zâmbește cald

caietul ei e plin cu amintiri scris caligrafic scris în fugă să nu piardă cuvintele-amintiri scris tremurat de emoție e îndeajuns să deschidă caietul și e aproape totul acolo

 

ce nu își va mai aminti va lega amintire cu amintire până va avea o uriașă broderie a amintirilor scrise a amintirilor amintite a amintirilor pe jumătate amintite a amintirilor din care rămâne doar un cuvânt o șoaptă o umbră

 

amintirile despre viitor care încă nu s-au întâmplat vor broda marginile rupte ale amintirilor trecute golurile negre vor fi acoperite cu resturile altor amintiri iar sinapsele se vor aprinde electric și vor da drumul amintirilor să curgă prin mintea ei să o recompună amintire cu amintire pe ea

 

am stat întinsă i-am rugat să nu îmi taie părul

și mi-au spus că nu e nevoie va fi doar o mică arsură pe acolo va intra ceva nu voi simți nimic trupul meu nu se va zvârcoli de durere inconștient și rupt de mintea mea

am văzut doar un ecran nu înțelegem nici atunci că e vorba despre mine cu ultimele eforturi îmi strigam în mine: este vorba despre tine!

era precum m-aș fi lăsat într-o apă când nu opui rezistență nu dai din mâini nu dai din picioare te lași pur și simplu în voia apei

și apoi mi s-a spus de acum ești o statistică ești singura care a scăpat

ea e singura care s-a întors din locul fără amintiri

ea spune: nu, nu am nicio revelație. simt doar că dau din aripi mă bucur de fiecare clipă

e totul altfel

Totul e cum este

 

fata cu părul negru  pune pe masă pe tava de argint madlenele scoase din cuptor

mirosul de vanilie se amestecă cu amintirea altor arome și ea știe că s-au păstrat toate amintirile

în camera ei ea ia carte cu carte deschide sertare dulapuri scoate rochii pantofi și toate amintirile sunt acolo fiecare obiect are mii și mii de amintiri

închide ochii și toate amintirile o înconjoară de parcă ar fi într-o cameră plină cu sufletele-pereche-amintiri

dacă aș spune asta oricui ar râde dar amintirile sunt copii îi chemi și îi iei în brațe le strângi de parcă le-ai putea pierde și dacă ele ar muri ai muri și tu cu ele

madlenele ei acoperite cu marțipan roz cu inimi înfipte triumfător madlenele ei sunt despre amintirile ei despre viitor

eu nu mă mai întorc înapoi, înțelegi?!

cancerul meu a fost prins a fost  înconjurat într-o zonă a creierului meu care e aproape nefolosită în capul oricui  

acolo a fost încercuit cancerul meu în zona matematică

eu zâmbesc ea zâmbește

madlenele ei nu deschid poarta spre trecut

madlenele ei sunt povești despre viitorul fetei cu cancerul inactivat genetic

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *