Interviu cu Ion Diviza, câştigătorul Marelui Premiu „George Ranetti” la secţiunea Epigramă

LaPunkt: Sunteti câștigătorul marelui premiu la secțiunea epigramă, secțiunea regină a festivalului de la Mizil. Fără îndoială, publicul este interesat să știe mai multe despre cine este omul și epigramistul Ion Diviza.

Ion Diviza (I.D.): Viaţa umoriştilor este paradoxală şi eu am şi o butadă în acest sens: „Cei mai lipsiţi de simţul umorului sunt umoriştii”. Lumea, publicul, cititorii te pot considera umorist, dar dincolo de ce cred ei despre tine, ai o viaţă a ta.

Eu, de exemplu, lucrez la o revistă ştiinţifică, sunt redactor principal la „Intelectul”, publicaţie editată de Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală din Republica Moldova, o instituţie care are atribuţiile OSIM şi ORDA din România, luate împreună. În paralel, sunt secretar literar la teatrul „Satiricus – Ion Luca Caragiale”, devenit de doi ani teatru naţional. Împlinesc deja 25 de ani de activitate în acest domeniu.

Lucrul la teatru îl fac după orele de program de la „Intelectul”. Mă întâlnesc acolo cu actori, cu regizori, cu oameni interesanţi, privesc un spectacol, redactez un scenariu, scriu nişte epigrame, mă simt împlinit.

Un secret din munca mea de creaţie: cele mai bune epigrame şi opere, în general, le scriu după ce sunt chinuit intens în timpul zilei la redacţie cu treburi de rutină.

 

LaPunkt: Când și în ce fel ați aflat de acest concurs de la Mizil?

I.D.: Am aflat de festivalul de la Mizil încă din primul an pentru că sunt activ pe site-ul literar poezie.ro şi pe alte site-uri similare. Nu aveam cum să nu aflu, dat fiind că organizatorii acestui festival sunt fenomenali. Domnii Bădicioiu şi Minea fac o popularizare intensă în presă, mai ales în cea electronică. Aş putea vorbi chiar de o publicitate agresivă, în sensul bun al cuvântului.

Din acest considerent, festivalul de la Mizil are cea mai mare rată de participare. Datele vorbesc de la sine: anul acesta sunt 161 de concurenţi la epigramă şi peste 400 la poezie lirică. Este ceva fantastic!

 

LaPunkt: Aţi aflat de concurs de la prima lui ediţie. Aţi mai câştigat până acum?

I.D.: Da, am câştigat chiar marele premiu la ediţia a VI-a. Conform regulamentului acestui festival, din postura de câştigător al marelui premiu, la ediţia a VII-a am fost membru în juriu. La ediţia a VIII-a, de anul trecut, am fost tot printre primii cinci, iar acum am repetat performanţa atinsă în urmă cu trei ani.

 

LaPunkt: Ați mai câștigat numeroase premii. Prin ce se individualizează acest premiu de la festivalul de la Mizil în colecția dvs. de premii?

I.D.: Într-adevăr, am ocupat poziţii fruntaşe, inclusiv pe cea dintâi uneori, la Cluj, la Galaţi, la Iaşi, la Brăila, la Caransebeş, la Timişoara, la Alba-Iulia.

Deosebirea este totuşi importantă. Festivalul nu este doar unul simplu, de umor, ci este un festival de poezie şi epigramă. Concurezi alături de poeţi, chiar dacă fiecare merge până la urmă spre domeniul de care este atras mai mult.

Mai mult, aici sunt invitate nişte personalităţi extraordinare, care ţin nişte comunicări foarte interesante. La această ediţie, de pildă, am rămas încântat de personalităţile ieşite din comun din aria spiritualităţii şi culturii şi de momentele în care ele au luat cuvântul. Mă refer fără doar şi poate la Cornel Udrea, la Elis Râpeanu, la ceilalţi distinşi profesori prezenţi, la elitele din diverse domenii care îşi dau aici întâlnire şi lucrează pentru dezvoltarea spiritului sub toate aspectele.

În concluzie, nu ne adunăm aici să râdem şi să plecăm, ci, sub egida umorului, există o înălţare a spiritului alături de oameni care performează în cele mai diverse arii de activitate. Aş mai dori să adaug că nimic din toate acestea nu ar fi posibile fără domnul Bădicioiu, atât de harnic, atât de activ.

03 - Momentul premierii

Momentul decernării Marelui Premiu

 

LaPunkt: Văd că sunteți însoțit de o mare și frumoasă delegație din Republica Moldova. De asemenea participanții și invitații din România sunt în număr foarte mare. Care credeți că sunt motivele pentru care festivalul se bucură de o asemenea popularitate?

I.D.: Revin la promovare ca prim factor. Promovarea se face aici la un nivel excepţional. Însă, dincolo de ea, festivalul se desfăşoară mereu foarte bine. La decernarea premiilor, programul este variat, momentele artistice, comunicările academice şi luările de cuvânt foarte bine alternate. În alte locuri, s-a format un stereotip: la început, câteva alocuţiuni, apoi anunţarea câştigătorilor, două-trei numere artistice şi gata.  Aici în schimb, structura este inovativă, iar formele tradiţionale au fost însufleţite de un conţinut foarte consistent şi divers.

 

LaPunkt: Aveţi o explicaţie pentru numărul foarte mare de concurenţi din stânga Prutului, aproximativ 20 dintre ei fiind chiar prezenţi aici, la Mizil, pentru a asista la festivitatea de decernare a premiilor?

I.D.: Şi pentru mine este o surpriză să îi văd aici în număr atât de mare, cu atât mai mult cu cât membrii delegaţiei de peste Prut sunt toţi participanţi la concurs. Şi aceasta a fost o surpriză plăcută pentru mine, să citesc versuri bune, scrise de nişte fete tinere, frumoase, mari iubitoare de cultură. Se demonstrează astfel că este o literatură comună şi că dezideratul sincronizării cu cei mai buni este împlinit. Probabil tocmai prin dorinţa de sincronizare cu literatura română de calitate din România se explică această participare şi această prezenţă impresionantă.

 

LaPunkt: În perioada interbelică epigrama era un gen foarte popular, atât ca formă de divertisment cultural, cât și ca instrument de critică socială și politică. Astăzi, ambele funcții ale epigramei sunt deservite într-o mare măsură de numeroase alte forme culturale, adeseori de o valoare îndoielnică. Care credeți că este viitorul epigramei în universul cultural românesc?

I.D.: O întrebare dificilă, astfel încât şi răspunsul este dificil de formulat. Eu, personal, cred atât în prezentul, cât şi în viitorul epigramei, deşi pe ambele maluri ale Prutului se înregistrează o scădere a numărului de epigramişti tineri. Nu îmi pierd speranţa, pentru că, iată, chiar dacă scrierea epigramelor se face de obicei de la vârste mai înaintate, a venit totuşi aici cu noi o domnişoară de 23 de ani, studentă, care scrie nişte epigrame extraordinare. Nu cred că epigrama va muri ca gen literar în secolul XXI şi este important să accentuăm că ea este regină pe internet, pe site-urile de poezie. Popularitatea din mediul online îi garantează, din punctul meu de vedere, o viaţă lungă. Însă este esenţial să îi menţinem calitatea, prin exigenţă faţă de numeroşii veleitari care cred că dacă au scris un catren sunt buni epigramişti.

Ceea ce trebuie păstrat mereu în vedere este că literatura umoristică are un mare succes la momentul publicării, dar îşi pierde treptat actualitatea, spre deosebire de genurile „serioase”, a căror popularitate imediată este scăzută, dar care îşi câştigă un renume stabil în timp. Perene în literatura umoristică rămân cu adevărat doar cele mai notabile realizări ale genului.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *