Capitală culturală pentru o zi: Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a IX-a.

„Mizilul!… Așezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe – o grădină – se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.”

Aşa arată descrierea ironică pe care Caragiale o făcea Mizilului în urmă cu mai bine de o sută de ani, în incipitul schiţei „O zi solemnă”. Personajul principal al schiţei nu era nimeni altul decât amicul său, Leonida Condeescu, primar al micului oraş prahovean, care, dornic de a spori renumele Mizilului, se pare că ar fi propus numeroase proiecte mai mult sau mai puţin ambiţioase, precum dislocarea aici a unei mari unităţi militare, mutarea unei episcopii sau înfiinţarea unei instituţii importante de învăţământ superior. În cele din urmă, singura „mare” realizare a edilului zelos a fost dispoziţia ca trenul expres de pe ruta Bucureşti-Berlin să oprească un minut şi în gara Mizil.

Prea multe nu s-au schimbat de la 1900 până în prezent. În cel mai rău caz, Mizilul este o porţiune destul de lungă pe drumul naţional dintre Ploieşti şi Buzău, enervantă prin limita redusă de viteză. În cel mai bun, întruchiparea unei regiuni viticole de primă mână şi, pentru unii nostalgici, locul de origine al faimoaselor saltele Relaxa.

Cu toate acestea, de nouă ani, sfârşitul lunii ianuarie consemnează o preschimbare a Mizilului pe care puţini ar bănui-o. Pe străzile molcome ale oraşului se înghesuie zeci de maşini, graiul muntenesc se împleteşte surprinzător cu cel moldovenesc sau cu cel oltenesc şi chiar cu vorbirea pretenţioasă bucureşteană. Mai ales împrejurimile Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu” se transformă în dimineaţa zilei de 30 ianuarie: sumedenie de oameni destinşi, zâmbitori, se adună ca veritabili pelerini către o nebănuită Meccă a bunei dispoziţii.

Motivul unei asemenea schimbări? Un festival literar, de poezie lirică şi de epigramă, care poartă numele altei opere a cărei acţiune se petrece la Mizil, semnată chiar de către un fiu al urbei.

În doar nouă ani de la înfiinţare, Festivalul „Romeo şi Julieta la Mizil” a devenit una dintre manifestările de referinţă în literatura românească contemporană. Pentru mariile premii ale celor două secţiuni concurează anual mai bine de cinci sute de poeţi şi epigramişti, din toată ţara şi chiar de dincolo de hotarele ei vremelnice. Dovada? Câştigătorii de anul acesta sunt din Slatina şi Chişinău, pe podium alăturându-li-se scriitori din Bucureşti, Buzău şi Medgidia. Mai mult, operele cu care au concurat cei mai inspiraţi participanţi din ultimii cinci ani sunt strânse laolaltă în nu mai puţin de 2000 de pagini de literatură românească de o calitate care ne încurajează să sperăm că în România cultura se află pe un drum bun.

Pentru cine participă însă măcar o dată ca spectator la decernarea premiilor, desfăşurată în primitoarea sală de evenimente a liceului teoretic, devine evident că valoarea deosebită a festivalului nu stă neapărat în concursul literar. Întreaga lui frumuseţe, pe care LaPunkt vă invită să o descoperiţi în grupajul de interviuri al acestei săptămâni, stă în lucruri mai presus de orice ar putea însemna o competiţie.

Ce face deci ca acest festival să fie o realizare culturală şi umană remarcabilă? În primul rând, dăruirea rar întâlnită a organizatorilor, Victor Minea şi Laurenţiu Bădicioiu, profesori care au năzuit către mai mult decât să completeze blazaţi rubrica ce le revine în cataloagele elevilor şi fără ale căror eforturi nimic nu ar fi fost posibil. Mai apoi, deosebita efervescenţă intelectuală creată de invitaţi de marcă, din toate sferele culturii şi ştiinţei, care în acest an l-au avut ca spiritus rector pe reputatul critic şi istoric literar Ştefan Cazimir. Fără îndoială de o deosebită importanţă, inspiraţia mereu vie a câştigătorilor şi entuziasmul neabătut al participanţilor, întrupate atât de bine de principalul laureat la secţiunea epigramă de anul acesta, Ion Diviza. Nu în ultimul rând, interesul şi susţinerea din partea elevilor, cea mai de preţ bogăție a oricărei comunităţi: copii deştepţi, cuminţi, iubitori de frumos.

Leonida Condeescu ar fi mulţumit, chiar dacă Episcopia a rămas la Buzău, Facultatea de Medicină se află tot la Iaşi, Regimentul 32 Infanterie de la Ploieşti s-a mutat, dar la Timişoara, iar pod peste Dunăre nu s-a ridicat încă la poalele Tohanilor. În schimb, în fiecare an, de sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, prin festivalul literar pe care îl găzduieşte, Mizilul devine capitala culturală a României.

 

 

 

Punktul Săptămânii a fost realizat de Liviu Iancu.

Foto: Laurenţiu Bădicioiu, Rodica Rodean, Facebook.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *