A se bucura de un elogiu este, la unii, doar un semn de politeţe a inimii – şi tocmai contrariul unei vanităţi a spiritului.
Unul caută un mamoş pentru gândurile sale, iar celălalt pe cineva pe care să-l poată ajuta la naştere; astfel se naşte un dialog bun.
Cine se luptă cu monştrii trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru. Iar dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie, prăpastia va privi şi ea în adâncul tău.
Ceea ce o epocă percepe ca fiind răul este de obicei un ecou inactual a ceea ce a făcut cândva o impresie bună – atavismul unui ideal mai vechi.
Lucrurile făcute din dragoste au loc întotdeauna dincolo de bine şi de rău.
Există o semeţie a bunătăţii, care arată a răutate.
(Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine şi de rău. Prolog la o filozofie a viitorului, Traducere de Radu Gabriel Pârvu, Bucureşti, Humanitas, 2015, fragmentele 122, 136, 146, 149, 153, 184)
