Despre perdanții radicali

Este o carte a cărei lectură se consumă, în mod normal, în mai puțin de două ore, dar care lasă urme semnificative. A apărut, inclusiv în ediția în limba română, cu cîțiva ani în urmă – în 2007, la editura Art, o casă editorială cu un portofoliu deja impresionat, unde apar, între multe alte lucruri de cea mai bună calitate, excelente volume de eseuri în, bunăoară, colecția “Demonul teoriei”. Ediția primă a textului,în versiunea sa condensată, a apărut în 2005 în der Spiegel.

“Nu totul trebuie înțeles, dar o încercare nu poate să strice” – aceasta este motto-ul sub care stă eseul lui Hans Magnus Enzensberger, unul cît se poate de actual. La data publicării sale prime, cu un deceniu în urmă așadar, lucrurile erau – pentru cine nu refuză să vadă – cum nu se poate mai clare cu privire la “cei care aduc groaza”. Acum, inclusiv în lumina teribilă a serie de evenimente tragice pe care le înregistrăm de la începutul anului acesta (Charlie Habdo, Franța, Danemarca, Tunisia, Statul Islamic, ș.a.m.d.) ele sînt – desigur, cu condiția să nu refuzăm să privim adevărul în față, să îl privim și să îl rostim! – cu atît mai clare despre “perdantul radical”.

groaza

Să nu îl vezi pe acest perdant radical, să refuzi să îl vezi este, spune Hans Magnus Enzensberger, stupid. Aș adăuga: e chiar periculos. O spune eseistul german: “perdantul radical se izolează, devine invizibil, își păzește fantasma, își adună energia și așteaptă să îi vină clipa”. Și aceasta vine – făcînd inventarul faptelor, nu putem rata această cruntă evidență: clipa vine!

“Cei care aduc groaza. Eseu despre perdantul radical” este o carte lucidă, îngrijorată. Problema pe care o forjează acest eseu este reală, majoră, extrem de dificilă, foarte greu de rezolvat. Nota bene: “islamismul nu se interesează de soluții pentru dilema lumii arabe; el se epuizează în actul negării. În sensul strict al cuvîntului, este vorba de o mișcare nepolitică, întrucît ea nu formulează pretenții care ar putea fi negociate. Dorința ei propriu-zisă este ca majoritatea locuitorilor planetei, compusă din necredincioși și trădători, să capituleze sau să fie nimicită. Această dorință arzătoare este irealizabilă. Dar energia distructivă a perdanților radicali este de ajuns pentru a căsăpi mii, poate zeci de mii de oameni care nu au nici un amestec în aceste chestiuni și pentru a aduce daune durabile civilizației, căreia i-au declarat război”.

Încă o dată, mai ales pentru naivi & idealiști: “islamismul nu se interesează de soluții pentru dilema lumii arabe; el se epuizează în actul negării

P.S. Un fragment amplu din această carte poate fi găsit aici: http://atelier.liternet.ro/articol/4801/Hans-Magnus-Enzensberger-Dan-Flonta/Cei-care-aduc-groaza-Eseu-despre-perdantul-radical.html

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *