1.Russell Kirk: „Imaginaţia morală este cea care ne oferă baza demnităţii umane şi ne învaţă că suntem mai mult decât nişte maimuţe goale. Aşa cum sugera Burke în 1790, educaţia şi literatura îşi pierd sensul dacă sunt lipsite de imaginaţie morală. Şi, aşa cum tot el a lăsat să se înţeleagă, spiritul religiei susţine dintotdeauna imaginaţia morală, dar şi un întreg set de maniere. În lipsa unei astfel de imaginaţii, pentru a cita din nou din Burke, ne pomenim alungaţi «din această lume a raţiunii, a ordinii, a păcii, a virtuţii şi a penitenţei rodnice, în lumea antagonică a nebuniei, a viciilor, a confuziei şi a regretelor permanente».“
2.Sever Voinescu a scris două eseuri: primul despre viaţa lui Russell Kirk, al doilea despre ideile lui Russell Kirk – în deschiderea singurului volum tradus pînă acum în româneşte a acestui mare gînditor conservator contemporan.
3.Cartea tradusă în româneşte – în fapt, o antologie de eseuri ale lui Russell Kirk – se numeşte „Imaginaţia morală”. Detalii despre aceasta, aici: http://baroquebooks.ro/colectii/zoon-politikon/100-imaginatia-morala
4.Faimoasele 10 principii conservatoare, în formularea lui Russell Kirk: http://www.kirkcenter.org/index.php/detail/ten-conservative-principles/
5.The Conservative Mind, video cu Russell Kirk şi William Buckley Jr.:
6.Mare admirator şi prieten al lui T.S.Eliot, Kirk a scris o carte de referinţă despre opera aceastuia: „Eliot şi timpul său: imaginaţia morală la T S Eliot în secolul XX”.
7.Ronald Reagan, cel care l-a decorat în ultima săptămînă în care a stat la Casa Albă, a spus despre Russell Kirk că este „apostolul cobservatorismului în America de azi”.
8.Este între cei care au fondat publicaţia socotită reper suprem al conservatorismului în SUA: National Review.
9.În ziua în care Russell Kirk a murit, soţia sa a găsit pe noptieră o carte de W. Shakespeare. Era deschisă la piesa „Totul e bine cînd se termină cu bine”.
10.Russell Kirk: „…sînt conservator. E foarte posibil să mă aflu de partea perdantă, de multe ori cred că aşa şi este. Totuşi, printr-o ciudată încăpăţînare, prefer să pierd alături de Socrate, să zicem, decît să cîştig cu Lenin”.