Cagliostro şi faraonul

Graţie lui Mihai Mutărdeanu, un pasionat colecţionar de teorii conspiraţioniste şi legende neverosimile, am aflat că există peste 200 de variante diferite referitoare la inventarea micilor. Le-am ales pe cîteva dintre acestea pentru cititorii Orizontului.

  1. Micii au fost inventaţi de Peter Pan pentru a-i hrăni pe locuitorii din Neverland. Peter Pan folosea numai carnea berbecilor cu lînă de aur, muşchi de viţel argentinian şi cîteva pliculeţe cu fantezie. Amestecul era păstrat două zile în sos de vin roşu într-o grotă păzită de pitici cu ochelari de cal. Grătarele sfîrîiau întotdeauna numai după lăsarea întunericului. Peter Pan a renunţat la mici abia după ce mai mulţi spiriduşi graţioşi s-au plîns că zboară din ce în ce mai greu fiindcă începuseră să sufere de obezitate. Peter Pan i-a trecut de îndată pe salată de păpădie şi conserve de lăcustă. Căpitanul Hook a încercat să afle reţeta micilor preparaţi de Peter Pan, dar a dat greş. A trebuit să se mulţumească cu supă din aripioare de rechin şi a blestemat vreme de mai multe săptămîni proasta alcătuire a istoriei universale.
  2. Reţeta tradiţională a micilor a fost visată de Baba Novac vreme de şaptesprezece nopţi în luna mai a anului 1584. Primii mici au fost mîncaţi însă abia în iulie 1584 de către doi haiduci sîrbi, Danilo Petrović şi Lazar Jovanović, cei mai fideli dintre oamenii lui Baba Novac. Aceşti „mici mitici”, cum îi numeşte Giorgio Romano, un celebru istoric al gastronomiei balcanice, erau preparaţi din carne de ţap, carne de oaie hrănită cu busuioc şi lobodă plus carne de clapon îndopat cu trifoi cu patru foi. După ce Baba Nova s-a alăturat oştii lui Mihai Viteazul, fiind socotit unul dintre cei mai redutabili căpitani ai acestuia, micii au devenit principala delicatesă servită oaspeţilor la curtea valahă. Unii istorici cred chiar că înfrîngerea suferită la Mirăslău de impetuosul voievod se datorează faptului că acesta nu s-a mai putut înfrupta din reţeta originală a micilor în săptămînile de dinaintea luptei din pricina penuriei de claponi, fiind astfel lipsit de obişnuita sa clarviziune în timpul bătăliei şi lăsîndu-se atras în cursă de vicleanul general Basta.
  3. Micii au fost preparaţi pentru prima dată de Cagliostro în vreme ce se afla în Rusia. El pretindea că este vorba despre o reţetă din vreme faraonului egiptean Serqet ce permitea celor care o urmau cu stricteţe să dobîndească o seamă de abilităţi telepatice. Pentru a avea efectul scontat, micii, preparaţi numai din carne de junincă şi carne de miel, erau mîncaţi cu ochii închişi într-o încăpere subterană, iar cel care îi mesteca foarte încet trebuia să ţină în mînă o amuletă cu boul Apis.
  4. Primul mic mîncat de un occidental ar fi fost preparat de Pierre de Coubertin în anul 1896 la Atena. El le-ar fi mărturisit prietenilor săi că a primit reţeta din partea unui măcelar grec interesat de dialogurile lui Platon. Acesta susţinea că ar fi reconstituit-o pornind de la o seamă de surse antice, coroborînd ode ale lui Pindar, texte hippocratice şi incantaţii magice descoperite în templele Afroditei. Micul lui Coubertin conţinea carne de măgar, rozmarin, carne de capră, usturoi şi busuioc şi putea fi prăjit numai lîngă malul mării.
  5. O seamă de surse istorice maghiare ne îndeamnă să credem că micii ar fi fost inventaţi în anul 1609 de Ficzko, piticul Elisabetei Bathory. Acesta ar fi încercat în joacă diverse improvizaţii gastronomice pentru a-şi distra stăpîna, tot mai obsedată de îmbătrînirea implacabilă a superbului ei trup. Şi dacă pateul Carol cel Mare, sosul Heliogabal sau plăcinta Nero n-au stîrnit prea mare entuziasm, în ciuda ingredientelor sofisticate folosite de agilul Ficzko, micul, ce trebuia să fie o replică ironică a propriului său trup, a fost mîncat cu atîta plăcere de înspăimîntătoarea contesă încît reţeta lui a fost consemnată în scris încă de a doua zi. Ficzko folosise fudulii de berbec, urechi de viţel, pastramă de capră şi ridichi negre. Asta nu i-a folosit prea mult la procesul din 1611, iar el a fost condamnat la moarte. Fiindcă împlinise doar 16 ani, a avut însă şansa de a fi fost decapitat înainte de a ajunge pe rug. Elisabeta Bathory a continuat să mănînce mici pînă cînd a decis să se lase să moară de inaniţie.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *