Despre Cartea şoaptelor, Editura Książkowe Klimaty, Wrocław (lansare 24.04.2015) traducere: Joanna Kornaś-Warwas
Fiind traducător de literatură, dar şi cititor de literature, caut cărţile de calitate care ar putea să stârnească interesul editorilor şi cititorilor polonezi şi care pot ajuta la promovarea literaturii române în Polonia. In cazul Cărţii şoaptelor e vorbă nu numai de valoare literară – calitatea scrierii lui Varujan Vosganian e indiscutabilă – ci şi misiunea pe care această carte o poate împlini. Cartea m-a emoţionat şi m-a tulburat atât de tare că imediat am hotărât că vreau s-o traduc. Al doilea gând, tot foarte firesc, era acela, că cartea trebuie să apară cel târziu în 2015, de preferat înainte de 24 aprilie. Personal auzisem despre genocidul din 1915 dar mărturisesc că nu ştiam atâtea detalii pe care le ştiu acum. Intâlnesc mulţi oameni din diferite medii, din diferite ţări iar în ultimul an am avut ocazia să vorbesc cu mulţi dintre ei despre genocidul armean. Mi-am dat seama că cunoştiinţele polonezilor de rând despre aceste fapte sunt foarte limitate. Polonezii sunt bine informaţi în ceea ce privește Holocaustul, Katyń dar am aflat că puţini îşi dădeau seamă de mărimea şi oroarea masacrelor asupra poporului armean. De aceea am mare încredere în forţa Cărţii şoaptelor sperând că chiar prin literatură putem ajunge la conştiinta oamenilor care stau departe de politică, care nu-s preocupaţi de istorie.
Mă ataşez foarte mult de cărţile pe care le traduc, le filtrez prin mine şi sunt preocupată de soarta lor, dar cred că a fost prima dată când am retrăit cartea cu atâtă intensitate. Erau momente de plăcere când rescriam în limba polonă fragmente despre mirosurile copilăriei Povestitorului, despre bunicul Garabet învăţându-l să cunoască cărţile – “O carte bună miroase într-un anume fel. Legată strâns în chingile ei de piele, miroase apropare omeneşte“ – dar şi momente de chin, când parcurgeam cele şapte cercuri ale morţii în drumul spre Deir-ez-zor recitind cu lacrmi pasajele deja traduse. Erau săptămâni în care eram deprimată şi nu dormeam bine visând războiul sau scene din carte. Am pus în această carte o parte din sufeltul meu, sper că şi ediţia poloneză miroase omeneşte iar cititorii ei nu vor rămâne indiferenţi.
Lansarea versiunii poloneze este prevăzută pentru 24 aprilie, adică ziua în care se comemorează victimele genocidului. De aceea, nu am încă informaţii despre percepţia cărţii în Polonia, totuşi băzându-mă pe reacţile oamenilor care au citit deja cartea – de la doamna redactor, corector, editor până la consultantul de cultura armeană – nu mă îndoiesc de reuşita ei. Toata echipa care a lucrat asupra cărţii împărtăşeşte acelaşi sentiment, că am avut prilejul să lucrăm la o carte de mare valoare.
