Ce poate şi ce nu poate fi cerut

Când am venit în Canada, unul dintre fenomenele care m-au frapat imediat ce am fost angajată a fost diferenţa de comportament dintre cea manifestată de mine, proaspăt venită din Europa, şi cea a localnicilor. Mi-aduc aminte că am avut nedumeriri în privinţa felului în care ceilalţi mă priveau, cu mirare şi suspiciune, iar uneori am fost chiar contrariată de reacţia lor adversă faţă de bunele mele intenţii.

În România trăisem timpuri grele. Pe piaţă nu se găseau alimente, produse cosmetice sau medicamente, iar oamenii supravieţuiau datorită solidarităţii importriva “duşmanului comun”, dictatura comunistă. Fiecare îl ajuta cum putea pe celălalt. Păcatul meu, de care nu îmi dădeam seama, era că mă manifestam în acelaşi fel în Canada. Mă ofeream să ajut ori de câte ori se prezenta vreo ocazie, dorind nu numai să fiu utilă, dar şi să atrag bunăvoinţa celorlalţi. Spre mirarea mea, ajutorul pe care-l ofeream era cu regularitate refuzat, iar eu eram privită într-un fel ciudat şi neprietenos, ca şi când n-ar fi fost cazul să “mă bag în treburile altora”. Trăiam zilnic, cu durere, contradicţia dintre binele pe care doream să-l fac şi interpretarea negativă a gesturilor mele. N-am înţeles multă vreme cauzele reticenţei celorlalţi faţă de mine până când, într-o bună zi, şefa m-a luat deoparte şi m-a lămurit în modul cel mai direct posibil. Mi-a spus:

“Nu trebuie să oferi nimica până nu ţi se cere. Aici nu se obişnuieşte ca oamenii să se bage unii în treburile altora. Fiecare cu porţia lui. Aşteaptă să ţi se ceară ceva şi atunci poţi interveni. Până atunci însă e mai bine să-ţi vezi de treburile tale”.

Desigur vorbele şefei au căzut peste mine ca un tunet, dar am încercat să-i urmez sfatul. Aşa am învăţat nu numai să aştept să mi se ceară ajutorul până la a-l oferi, dar şi să cer eu însămi câte ceva, la nevoie, fără jenă. Procesul de “învăţare” a durat mulţi ani şi nu a fost simplu. De aşteptat să mi se ceară nu era greu, dar ca eu să cer, nu eram în stare. Deşi vedeam în jurul meu exemple concrete de “cum se cere”, aveam o jenă infinită în a solicita vreun ajutor şi aşteptam iniţiativa celuilalt de a mi-l “oferi” spontan. Iar ei, desigur, nu manifestau acesta iniţiativă, iar eu trebuia să accept regula aşa cum era.

Au trecut mulţi ani de atunci şi viaţa m-a învăţat nu numai regulile societăţii canadiene, reguli care probabil se aplică astăzi şi în România, ci şi multe altele. Am înţeles, cu vremea, că există şi lucruri care nu pot fi cerute şi le-am notat mai jos, numai zece dintre ele, împreună cu alte zece care pot -şi unele chiar trebuie- să fie cerute.

CE POATE FI CERUT

1. Se pot cere scuze, e chiar recomandabil.
2. Se poate cere, politicos, ajutor.
3. Se poate cere un mic serviciu, cum ar fi udarea plantelor în lipsa ta.
4. Se poate cere un sfat pentru a fi (sau nu) ascultat.
5. Se poate cere exemplul cuiva pentru a fi (sau nu) urmat.
6. Se pot cere cărţi, sau obiecte cu împrumut, care trebuie returnate la timp.
7. Se poate cere respectul celorlalţi, deşi e preferabil a fi câştigat.
8. Se poate cere (chiar trebuie) o avansare la serviciu, indiferent de şanse.
9. Se pot cere politicos (chiar trebuie) explicaţii de la şef.
10. Se pot cere orice fel de consultaţii, de exemplu medicale, când e cazul.

CE NU POATE FI CERUT

1. Nu se poate cere o scrisoare. Se poate scrie, dar nu cere.
2. Nu se pot cere vorbe bune. Se pot oferi, dar nu cere.
3. Nu i se poate cere cuiva simpatia. Poate fi oferită, dar nu impusă.
4. Nu i se poate cere cuiva compasiunea, dacă ea nu vine spontan.
5. Nu se poate (şi nu trebuie) cerut unui subaltern imposibilul.
6. Nu se poate cere generozitatea cuiva, trebuie sǎ vin de la sine.
7. Nu i se poate cere cuiva din timpul său, el trebuie cumpărat.
8. Nu i se poate cere cuiva să gândească exact ca tine, tu nu gândeşti ca alţii.
9. Nu i se poate cere cuiva să nu te uite, memoria lui nu e selectată de tine.
10. Nu se poate cere uitarea, nici tu nu ştii în permanenţă să uiţi.

Cele două liste sunt departe de fi epuizat totalitatea celor ce pot sau nu pot fi cerute. Ele sunt doar un reper în calea lungă de cunoaştere a misterelor existenţei umane.