Mai târziu, pe seară, Clarke Wade merseră din nou la spital cu mașina. Nu l văzură pe pacient sau pe doctoriță, însă sora Warner le spuse că nu exista nici o schimbare în starea lui. Pentru prima oară de când începuse totul, Tony Clarke simți că l cuprinde neliniștea. Străbătură în tăcere drumul de întoarcere.
Când ajunse acasă, văzu că în fața bungalow ului îl aștepta un mesager judecătoresc.
— Bunsear, domnu’, zise omul.
— Bună seara, răspunse Clarke.
— Vraci vrăjitor din Umuaro venit, zise mesagerul cu frică în glas, de parcă i ar fi dat de veste că izbucnise vărsatul în sat.
— Cum ?
Bărbatul îi dădu mai multe amănunte și abia atunci înțelese Clarke că era vorba despre Ezeulu.
— Închide l în camera de gardă până dimineață, îi ordonă Clarke și dădu să intre.
— Stăpân zice să pun el în camragard ?
— Asta am zis, se răsti Clarke. Ești surd ?
— Nu surd, domnu’, dar…
— Pleacă de aici !
Mesagerul trimise oameni să măture prin camera de gardă aduse o rogojină nouă, pentru ca încăperea să poată trece drept odaie de oaspeți. Apoi se duse la Ezeulu, care stătuse cu Obika în sala tribunalului încă de când sosiseră, și i vorbi cu blândețe.
— Stăpânul alb cel mare e bolnav, dar celălalt îți spune bun venit. Spune că s a întunecat de acum și că o să te primească de dimineață.
Ezeulu nu i răspunse. Îl urmă în camera de gardă întunecoasă se așeză pe rogojină. Se așeză Obika. Ezeulu își scoase sticluța cu tutun de prizat.
— O să vă trimitem un opaiţ, zise mesagerul.
La puțin timp după aceea apăru John Nwodika, împreună cu soția sa, care ducea pe creștet o legăturică. O lăsă jos și scoase din ea o ditamai grămada de manioc zdrobit o strachină cu supă de frunze amare. John Nwodika făcu un cocoloșde foo foo, îl înmuie în supă și l înghiți, pentru a le arăta că mâncarea nu era otrăvită. Ezeulu le mulțumi lui și nevestei (care se dovedi a fi chiar fiica prietenului său din Umuagu), dar nu vru să mănânce.
Chinua Achebe
Săgeata lui Dumnezeu
Traducere din limba engleză de Iolanda VlădescuColecţia Biblioteca Polirom
Seria Esenţial
— Nu mi stă grija la mâncare acum, zise.
— Rogu te, mănâncă un pic, o îmbucătură doar, zise fiul lui Nwodika, însă bătrânul nu se lăsă înduplecat.
— O să mănânce Obika pentru amândoi.
— Puiul nu mănâncă din stomacul caprei, zise celălalt, dar tot degeaba.
Mesagerul veni iarăși, cu un opaiț, iar Ezeulu îi mulțumi.
