1.EUGÈNE IONESCO (1909-1994) s-a născut la Slatina, şi-a petrecut copilăria în Franţa, pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale şi universitare. Debutează cu poezii în revista Bilete de papagal. Volumul de critică literară Nu (1934), premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu, contrariază prin ludicul şi nonşalanţa cu care tratează valorile bine stabilite ale literaturii române. În 1938 pleacă la Paris ca bursier. După război, se impune în teatrul de avangardă francez şi e recunoscut apoi în lumea întreagă drept unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX. (humanitas.ro).
2.” „În ciuda a orice, dincolo de angoasa mea, atâta vreme cât sunt aici, voi continua, voi reîncepe în fiecare dimineaţă şi voi face totuşi ceea ce cred că este de datoria mea. Deoarece sunt ignorant, nu pot, n-ar trebui să emit opinii despre nimic. Am, poate, toate motivele să fiu vesel. Nu pot decât să fiu încrezător.“” (Sub semnul întrebării)
3.
4.În 1946 a fost condamnat, în România, la ani grei de închisoare pentru vina de a fi scris…ironic şi pamfletar despre instituţiile româneşti. Nu e în ţară, plecase de mai bine de un an în Franţa, se stabilise acolo. Detalii despre acest moment, dar mai ales un foarte reuşit şi nuanţat portret de presă, aici – http://adevarul.ro/cultura/istorie/eugen-ionescu-adolescentul-vagabond-mai-jidovit-decat-tampit-1_54819f63a0eb96501e6427bd/index.html
5.Un poem de Eugen Ionescu.
“Rugă”:
Un mic soare, Doamne,
Pentru sufletul meu.
Doamne, eu sunt o frunză,
Eu sunt o nucă,
Sunt un broscoi speriat,
Sunt o vrabie rănită.
Mi-au furat toate cuiburile.
M-au ajuns toate prăştiile.
Doamne mic, ridică-mă,
Şi fă-mă fericit.
Ca pe boii cu coarne nevinovate,
Ca pe câinii cu ochii de îngeri,
Ca pe nenuferi,
Ca pietrele prietenele.
6.Folclorul din jurul său spune că, uneori, Eugen Ionescu obişnuia să declare că s-a născut în 1912, anul în care a murit IL Caragile, pentru a marca astfel o continuitate evidentă. În realitate, Eugen Ionescu s-a născut în 1909.
7.Este autorul şi a două volume de desen: Découvertes (1969), Le Noir et le Blanc (1981).
8.„Pentru mine, teatrul – al meu – este, cel mai adesea, o mărturisire; nu fac decât mărturisiri (de neînţeles pentru surzi, lucrurile nu pot sta decât aşa), căci ce altceva pot să fac? Mă străduiesc să proiectez pe scenă o dramă lăuntrică (de neînţeles pentru mine), spunându-mi totuşi că, întrucât microcosmul este alcătuit după imaginea macrocosmului, se poate întâmpla ca această lume lăuntrică, ciopârţită, dezarticulată, să fie, oarecum, oglinda sau simbolul contradicţiilor universale.“ (Note şi contranote)
9.În 2009, în întreaga lume şi sub patronajul UNESCO, s-a sărbătorit, cu ocazia centenarului naşterii, Anul Eugen Ionescu. Tot în 2009, acesta a fost declarat, post-mortem, membru al Academiei Române.
10.„Ce este viaţa? Ar putea cineva să mă întrebe. Pentru mine, ea nu e Timpul; nu e existenţa asta care curge, care ne scapă printre degete, care dispare ca o nălucă îndată ce încercăm s-o prindem. Pentru mine, viaţa este, trebuie să fie prezent, prezenţă, plenitudine. Atâta am alergat dupa viaţă, încât am pierdut-o.“
