Despre nerăbdarea de a fi răbdător Dan C. Mihăilescu şi Ciprian Măceşaru în dialog epistolar, (fragment 3)

4. Ce îi spui unui tânăr care îţi declară că nu va avea răbdare să citească acest volum? În sfârşit, a patra întrebare: ce i-aş spune unui tânăr care ar refuza cartea noastră? Mai ales unuia născut cu ochii pe ecran şi cu degetele lipite pe tastatură.

carte humanitas
L-aş sfătui ca măcar s-o primească, dacă nu s-o citească. Asta în virtutea succesiunii fireşti a deceniilor în viaţă, despre care scriam ceva mai sus. Dacă este firesc la 15-20 de ani să-ţi consumi bezmetic adrenalina, să-ţi dai în clocot hormonii, să te sculptezi musculos, să umbli aiurit, să urci pe munţi ca pe scara ierarhică, să cauţi în şapte direcţii concomitent, să faci gimnastică erotică, să fii, adică, slujitorul cât mai supus plăcutelor cazne fizice, într-o nevinovată, chit că bicisnică indiferenţă faţă de cele spirituale – odată cu decada a treia lentoarea trebuie să devină, la fel de firesc, un deziderat nobil, acumulativ la modul odihnitor. Atunci se poate deschide şi uşa cărţii noastre, modest elogiu al răbdării.

Despre nerăbdarea de a fi răbdător
Dan C. Mihăilescu
şi
Ciprian Măceşaru
în dialog epistolar
colecţia Portrete în dialog, Humanitas 2014

Când fugăreala îţi îngăduie primul popas. Când îţi tragi răsuflarea, te ştergi la ochi şi pe frunte, simţi că-ţi tremură muşchii, că ţi-e foame şi sete. Când poate eşti singur, la răscruce, fără sprijin, dezorientat sau numai plictisit. Aşadar când găseşti răgazul de-a te gândi pentru prima oară în sus, pe verticală, la suişul gândurilor, nu la cutreierul sprinţar, dar adeseori inutil al orizontalităţilor.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *