1.
O imagine obişnuită în multe oraşe din Orientul Mijlociu este cafeneaua sau une¬ori ceainăria, unde la aproape orice oră din zi poţi găsi bărbaţi – de obicei doar bărbaţi – stînd la o masă, bînd o ceaşcă de cafea sau de ceai, poate fumînd o ţigară, citind un ziar, jucînd un joc pe tablă şi trăgînd cu urechea din cînd în cînd la radi¬oul sau televizorul dintr un colţ.
La prima vedere, clientul cafenelei din Orientul Mijlociu nu arată foarte diferit de clientul unei cafenele europene, în special din Europa mediteraneană.
Bernard Lewis, Istoria Orientului Mijlociu. De la apariţia creştinismului pînă în prezent
Traducere de Lucian Leuştean,Polirom, 2014
Însă arată foarte diferit de predecesorii săi care puteau fi văzuţi în acelaşi loc în urmă cu 50 de ani şi cu atît mai mult faţă de cei de acum 100 de ani. Bineînţeles, acest lucru este adevărat şi în cazul clienţilor cafenelelor europene, dar cele două situaţii sînt departe de a fi identice. Transformările care au avut loc în înfăţişarea, comportamentul, îmbrăcămin¬tea, atitudinea europeanului de a lungul respectivei perioade sînt aproape exclusiv de sorginte europeană. Sînt transformări care, cu cîteva excepţii, derivă din interiorul societăţii, şi chiar şi excepţiile recente provin din societatea nord americană înrudită.
Însă în Orientul Mijlociu cele mai multe schimbări îşi au originea în exterior, în societăţile şi culturile profund străine de tradiţiile indigene ale orientalului. Bărbatul dintr o cafenea, stînd pe un scaun la o masă, citind un ziar, ilustrează schimbările care au transformat viaţa lui şi pe aceea a părinţilor săi – cum arată, ce face, cum se îmbracă, chiar ceea ce este, simbolizînd prefacerile teribile şi devastatoare, provenite din Occident, care au afectat Orientul Mijlociu în vremurile moderne.
