Un port la răsărit. Biografia lui Corto Maltese

O dată cu Hugo Pratt şi cu al său Corto Maltese, banda desenată cucereşte pentru sine un teritoriu care este la intersecţia visului,melancoliei şi aventurii. Bizar, lunatec, cinic şi crud, tentat de frumuseţe şi ocolit de iubire, Corto este unul dintre acele personaje-mit care definesc veacul trecut. Silueta sa acordă prozei grafice nobleţea călătoare a geniului. La decenii după inventarea lui Tintin, Corto seduce prin replica sa şfichiuitoare, ca şi prin tăcerile sale, în clipa în care rămâne spre a contempla marea, spaţiul din care se iveşte, ca o zeitate tulbure şi rebelă.

Acestui navigator fără de flotă, pirat care urmează o stea fără de noroc, Mircea Mihăieş îi dedică o carte ce posedă, întreagă, capacitatea lui Corto de a fascina şi hipnotiza, muzical. Acompaniată de superbul eseu introductiv al lui Horia- Roman Patapievici, exegeza lui Mircea Mihăieş închipuie biografia lui Corto, cu aceeaşi rigoare îndrăgostită cu care a urmărit, în anii din urmă, parcursul lui Philip Marlowe sau al lui Leonard Cohen. Istoria lui Corto scrisă de Mircea Mihăieş este una dintre acele cărţi pe care Pratt însuşi le-ar fi putut recunoaşte ca fiind afine tuşei sale. La graniţa dintre genuri, liberă de constrângeri şi de erudiţia pedantă, “ Istoria lui Corto Maltese. Pirat , anarhist şi visător” rămâne fidelă unei poetici critice care îl defineşte pe Mircea Mihăieş, mereu pregătit să revendice teritorii situate sub semnul insolitului şi al bizarului fecund.

Simbolic, prezenţa sub semnul căreia se plasează debutul istoriei lui Mircea Mihăieş este aceea a revistei în care Corto însuşi se revelă cititorilor să. Pentru cei mai mulţi dintre noi, ( cei care suntem iviţi pe lume înainte ca super–eroii să populeze ecranele şi să invadeze imaginarul modernilor), banda desenată înseamnă, înainte de toate, atingerea emoţionată şi tandră cu care descopeream “ Pif gadget”. Fiecare număr propunea nu doar o aventură, ci şi o trecere dincolo de marginile sufocante ale Republicii Socialiste. Oricât de ideologizat, oricât de naiv, oricât de unidimensional, “ Pif” era unic în măsura în care el era banda desenată şi puntea care ne unea cu un univers de culori şi de arome. Ca şi Horia- Roman Patapievici, ca şi Ion Manolescu, ca şi Angelo Mitchievici, ca şi Teodor Baconschi, Mircea Mihăieş este marcat de această ucenicie intelectuală care se petrece departe de bibliotecă, în decorul doar aparent umil al desenelor şi al bulelor.

Din spuma marină a lui”Pif” se naşte şi Corto, iar memoria sa este memoria întâlnirii cu un ethos libertar ce contrastează cu cuminţenia bufă a lui Pif ori Hercule.Proza lui Pratt este străină universului de gaguri ori de aventuri lineare, ea este la fel de revoluţionară pentru spaţiul în care trăieşte ca şi inovaţiile dodecafonice pentru discursul muzical. Corto este, aşa cum notează memorabil Mircea Mihăieş, un anarhist libertar rătăcit în această lume de personaje mai degrabă apolinice. Natura sa dionisiacă îl face să rămână, până la capăt, marginalul prin excelenţă. Şi totuşi, în pofida acestei tensiuni dintre registrele stilistice, Corto este un personaj longegiv în paginile lui “Pif”, iar biografia lui Mircea Mihăieş este dedicată acestui interval în care viaţa lui Corto se suprapune peste tribulaţiile lui “ Pif” însuşi. “ Pif” devine vehicolul prin care pătrunde în lume un text care are atributele capodoperei.
istoria-lui-corto-maltese-194x300
Corto reuneşte, în substanţa ciclului său, elementele eredităţii complicate şi stranii a lui Pratt însuşi. Corto sunt eu, ar fi putut exclama Pratt, dar un în accepţiunea tocită a unui adagiu prăfuit. În Corto, Pratt injectează energia unei tradiţii pe care o revizitează constant, cu pasiunea calofilă a lui Borges. Cu fiecare piesă de puzzle, istoriile lui Corto se încarcă de un strat ezoteric care le apropie de trunchiul gnostic, fără a–şi pierde farmecul contagios al reveriei şi aventurii. Geniul lui Pratt este polifonic şi postmodern. În el se poate regăsi frenezia lui Robert Louis Stevenson, dar şi enigmatica adâncime a lui Rimbaud. Corto este un marinar a cărui constituţie etică îi evocă pe Marlowe şi Spade. El este un mediteraneean dedulcit la farmecele oceanelor, un iniţiat care trece graniţa, spre ţara celor morţi şi spre începuturile pâmântului.

În scrisul lui Mircea Mihăieş vibrează, sălbatică şi impură, poezia erotică a lui Pratt. Corto nu ar fi Corto fără această panoramă de iubiri şi de păcate, fără această revărsare de dragoste şi de melancolie. Pratt este vrăjitorul care îi oferă lui Corto viaţa la care orice pirat-gentilom visează, o viaţă întretăiată de semne cabalistice şi de săruturi, o viaţă în care realitatea se parfumează şi se dilată, o viaţă în care vrăjitoarele braziliene convoacă spirite, iar zeităţile celtice se retrezesc, spre a purta alte războaie. Suita de texte a lui Pratt creşte din acest nucleu originar al magiei vizionare. Silueta lui Corto se desenează ca o acuarelă, pe marginea bântuită de valuri şi de vânt a unei mări.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *