Ion Minulescu, „Ultima oră”

lui Horia Furtună

La Circ…
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi…
Acrobatul nu s-a mai sculat…

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat…
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat…
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat…

Păcat de el!…
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!…

Dar balerina nu-l iubea!…

Povestea lui?
Hm!…
Povestea mea –
A mea,
A ta
Şi-a altora!…

Acelaşi accident de circ, banal…
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat…
Alt salt mortal!…

Un comentariu

  1. La Punkt, foarte interesant. Daca veti continua cu oamenii valorosi – model pe care Romania ia avut, veti avea multi cititori. Minulescu a fost unul dintre acestia
    Toate cele bune

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *