La 28 septembrie se sărbătoreşte ziua suveranităţii Cehiei, legată şi de ziua Sfântului Wenceslas. Însă mai mult decât semnificaţia acestei date, cu statut de zi naţională, mi se pare modul în care Ambasada Cehiei la Bucureşti a ales să celebreze această zi. Diplomaţii cehi s-au gândit să invite în România formaţia „Plastic People of the Universe“, întruchipare a culturii pragheze underground după 1968. O trupă intrată în legendă, vânată de autorităţile comuniste cehoslovace. În apărarea ei şi a altor manifestări de sfidare a regimului, Vaclav Havel et al. au redactat „Carta 77“. La 25 de ani de la căderea comunismului, în Cehoslovacia şi în Europa de Est, trupa a venit în România. Azi îl va omagia pe Vaclav Havel. A concertat (şi va concerta) pentru români.
Poate noi, românii, ar trebui să fim mai atenţi atunci când folosim concepte precum „rezistenţa prin cultură“. Şi mai ales când lărgim aria de acoperire a acestei sintagme. Descriem de multe ori o supravieţuire prin cultură. Ne scapă adeseori o obligatorie modestie, dar îndeosebi dimensiunea comparatistă (uităm de polonezi, de cehi, slovaci, maghiari, de manifestările lor pline de curaj de dinainte de 1989). Iar în exterior alegem să ne prezentăm inadecvat. Şi parcă după 2012 această reprezentare, în loc să se îmbunătăţească, s-a schimbat în rău.
