Dinu Pillat şi pasiunea antologiilor

Dinu Pillat moştenise de la tatãl lui pasiunea alcãtuirii antologiilor. Începuse chiar cu propriul pãrinte, alegând la 19 ani doar 24 de poeme din versurile acestuia. Poetul, ulterior, i le copiase de mânã, cu delicata sa caligrafie, într-un caiet cu coperţi albastre broşate, având gravate cuvintele: Ion Pillat. Manuscris pentru Dinu, iar în interior, pe pagina de gardã scrisese: Ion Pillat. Poezii alese de Dinu Pillat, Bucureşti 1940. Pe pagina urmãtoare, însemnase dedicaţia: Fiului meu iubit, aceste versuri de a cãror alegere e singur rãspunzãtor.
Dupã 27 de ani de atunci, Dinu Pillat avea sã se reîntoarcã asupra liricii tatãlui sãu, fãcând o selecţie mai substanţialã pentru o ediţie Ion Pillat, Poezii, în 2 volume, însoţitã şi de un tabel cronologic (Ed. pentru literatură, Bucureşti 1967), iar cãtre sfârşitul vieţii semnase un contract cu editura Minerva pentru publicarea operelor complete ale poetului.

Îmi aduc aminte cã în copilãrie, în serile de toamnã şi iarnã, aşezat la biroul lui Ion Pillat, sub razele unei lãmpi din alte timpuri, tata ne delecta pe mama şi pe mine citindu-ne cu voce tare din prozele lui Ionel Teodoreanu, în special din ciclul În casa bunicilor şi din Cartea cu jucãrii a lui Tudor Arghezi, dar şi din poeziile lui Mihai Eminescu, Serghei Esenin, R. M. Rilke.

Dupã întoarcerea din detenţie, el şi-a reluat lecturile pentru noi extinzându-mi orizontul cu poeţi ca Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, B. Fundoianu, Emil Botta, Ion Vinea, Tudor Arghezi, Al. Philippide, Ştefan Augustin Doinaş, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, cu traduceri din Edgar Allan Poe, Rimbaud, Verlaine, Laforgue, Baudelaire. Ne citea adesea şi din Craii de Curtea Veche, din Enigma Otiliei sau din spectaculoasele eseuri ale lui George Cãlinescu, din halucinanta prozã a lui M. Blecher.

Chiar şi când nu era acasa, tata rãmânea prezent în cãrţile din odaie. Când luam câte un volum din biblioteca lui, aflam întotdeauna pe ultima paginã, însemnate cu creionul pe cuprins titlurile poemelor sau prozelor lui preferate. Uneori, gãseam la sfârşitul cãrţilor fie un text inedit al autorului, copiat de mâna tatei, fie o cronicã despre ediţia respectivã, fie o mãrturisire sau un crez poetic al artistului, decupate din reviste.

Atenţia şi iubirea dar şi rigoarea cu care se apropia de operele altora, l-au îndemnat pe Dinu Pillat sã-şi concretizeze pasiunea pentru antologii în câteva ediţii precum: M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizare (antologie şi prefaţă de Dinu Pillat, Ed. Minerva, Bucureşti 1970), Ştefan Neniţescu, Ani, (antologie de versuri, cu o fişă bibliografică de Dinu Pillat, Ed. Minerva, Bucureşti, 1973), Ionel Teodoreanu, Pagini cu copii şi adolescenţi (antologie şi prefaţă de Dinu Pillat, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1973), O constelaţie a poeziei române moderne (antologie, prefaţă, note bibliografice şi selecţie de texte critice de Dinu Pillat, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1974).

Pe tatãl meu îl fascinau nu doar valoarea unor opere în sine ci şi variatele moduri în care autorii lor se confesaserã şi în care fuseserã percepuţi de contemporani şi de urmaşi. De aceea fervoarea sa pentru întocmirea antologiilor s-a extins treptat atât asupra autoportretelor cât şi asupra receptãrii scriitorilor selectaţi, Dinu Pillat alegând în acest sens opiniile şi interpretãrile cele mai diverse şi cele mai contradictorii. Aşa au luat fiinţã eseul Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã şi antologia G. Călinescu în conştiinţa literară a contemporanilor, ambele publicate postum (prima la Ed. Cartea Româneascã, 1976, iar a doua, cu notă asupra ediţiei de Dinu Pillat, prefaţă, întregiri şi revizie generală de George Muntean, la Ed. Albatros, 1999).

În arhiva familiei se mai pãstreazã câteva proiecte de mini-antologii lirice româneşti pe care tata nu a mai avut timp sã le ducã la bun sfârşit. Uneori versurile alese sunt copiate de mâna lui, alteori sunt decupate din volumele apãrute sau din reviste. Iatã cuprinsul acestora:

Antologia poeţilor români de al doilea plan (1900‒1945)
Mihai Beniuc: „Tovarăşii copilăriei“; I. M. Raşcu: „ Convalescenţă“, „De profundis“
D. Iacobescu: „Gavotă“, „Capricio-fantezie“, „Vers pervers“, „Noapte de toamnă“, „Poem de amiază“
Demostene Botez: „Putrezim“, „Duminici“, „Toamnă“; Camil Baltazar: „Mamei“
Perpessicius: „Brancardier“, „Soartă“; Miron Radu Paraschivescu: „Rică“
Ilarie Voronca: „Ulise (I)“, „Ulise (V)“ fragment, „Oraşul fără nume“, „Eu sunt acel fără odihnă“
Dan Botta: „Cantilena“, „Cununa Ariadnei (III, VII)“, „Trepte“
Virgil Ghiorghiu: „Stampă (I)“, „Stampă (II)“, „Augustin Meaulnes“, „Febre“
Constant Tonegaru: „Ploaia“, „Iubita cu surâs neutral“, „Noiembrie patetic“, „Moment solemn“.

Ionel Teodoreanu, Poezii alese
„Ehei!“, „Ziua copilăriei“, „Răţuştele“, „Melancolie (în memoria mamei)“, „Joc de iarnă“, „Stelele podului“, „Vânătoarea“, „Om“, „Elegie“, „Vară“, „Până când…“, „Hamlet“, „Kian-Şen“..

Tudor Arghezi, Versuri alese (1939‒1965)
„Stă singuratic“ (1939), „S-a culcat o fiară“ (1940), „Mă uit la flori“ (1941), „Psalm“ [Făr-a te şti decât din presimţire] (1941), „Mâhniri de tânăr cărturar“ (1941), „Mi se pare…“ (1942), „Sarcina sacră“ (1945), „Două stepe“ (1946), „Fluture, tu (1964), „Cantilenă“ (1965), „Ora răzleaţă“ (1965), „Psalm“ [Am fost să văd pe Domnul bătut de viu pe cruce] (1965), „Versuri descălţate“ (postumă), traducere din La Fontaine: „Broasca şi vaca“, traducere din Baudelaire: „O mortăciune“.

Nichita Stănescu
Dinu Pillat a făcut selecţia poemelor lui Nichita Stănescu din volumul Versuri, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1972.
„Mister de băieţi“, „Viaţa mea se iluminează“, „Clar de lună“, „Emoţie de toamnă“, „Cântec“, „După luptă“, „Elegia oului, a noua“, „Confundare“, „Îngerul cu o carte în mâini“, „Necuvintele“, „Marină“, „Strigarea numelui“.
Ştefan Augustin Doinaş
Poeziile alese de Dinu Pillat figurează în volumul Şt. Aug. Doinaş, Starea poeziei, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975).
„Pseudokyneghetikos“ (1941, 1958) , „Astăzi ne despărţim“ (1942), „Trandafirul negru“ (1941), „Viţa de vie la paralela 80°“ (1945), „Mistreţul cu colţ de argint“ (1945), „Sf. Gheorghe cel Fals“ (1948), „Trestia“ (1957), „Luna“ (1960), „Poteca“ (1963).

Pe Dinu Pillat îl lega de Ştefan Augustin Doinaş o veche prietenie, adâncitã în timpul din urmã de experienţele tragice suferite de amândoi în detenţie. Am mai evocat o datã seara de neuitat în care poetul, însoţit de frumoasa balerinã Irinel Liciu, a venit la noi acasa şi ne-a citit cu glasul lui grav şi vibrant “Mistreţul cu colţ de argint”, umplându-ne inimile cu dramatica strãlucire a marelui sãu talent.

Cald admirator al bunicului meu, Ion Pillat, camarad în sensul solidaritãţii cavalereşti cu tatãl meu, Ştefan Augustin Doinaş mi-a dãruit şi mie încrederea. El a fost primul care a semnalat într-o entuziastã cronicã poezia mea de debut, apãrutã la Poşta redacţiei în revista Luceafãrul în 1965. Mai târziu, princiara sa generozitate l-a fãcut sã vinã la cenaclurile literare ale studenţilor de la Facultatea de limbi strãine, pe care le ţineam prin anii 80. Niciunul dintre participanţii de atunci nu i-au putut uita preţioasele sfaturi şi iniţieri în tainele poeziei. Dupã aceea, mi-a dorit prezenţa alãturi de colectivul pe care îl conducea la revista Secolul 20, iar în acea perioadã am asistat la câteva întâlniri minunate cu colaboratorii sãi.

Dacã la rândul meu aş face o antologie a personalitãţilor care mi-au luminat existenţa, fãrã îndoialã Ştefan Augustin Doinaş mi-ar rãmâne printre cei mai aproape de suflet.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *