Oracol – Jurnal ilustrat 46

Nu minţi, dar nu spune toate adevărurile! Nimic nu cere mai multă prudenţă ca adevărul, căci adevărul e o sângerare a inimii. Tot atât de greu e de a şti să-l spui, pe cât de greu e de a-l tăcea. Cu o singură minciună, cineva îşi poate pierde toată reputaţia de om integru. Înşelăciunea e delict şi înşelătorul infractor. Nu toate adevărurile trebuie însă rostite, unele pentru că ne privesc prea mult pe noi, iar altele pentru că-i privesc prea mult pe alţii.

oracol-1

Fii vesel! Cu măsură, e un adevărat dar, şi niciodată un cusur. Un grăunte de bună dispoziţie sărează totul. Până şi cei mai mari oameni obişnuiesc uneori câte o farsă, care îi face plăcuţi, dar fără a neglija consideraţii cerute de cuminţenie şi fără a pierde vreodată din vedere cuviinţa necesară. Alţii se ajută de vreo glumă, spre a ieşi pe drumul cel mai scurt dintr-o încurcătură. Căci sunt, în adevăr, lucruri care trebuie luate în glumă şi adesea sunt tocmai acele lucruri pe care unii le iau cel mai tare în serios. Cu acest chip, buna dispoziţie rămâne un adevărat magnet al inimilor.

oracol-2

Lasă toanele deoparte! Acela e om cu adevărat mare, care nu se dispune  după impresiunile altora. Observarea de sine însuşi e o şcoală a înţelepciunii. Cunoaşte-ţi dispoziţia momentană şi caută s-o abaţi, aruncându-te de bunăvoie într-una cu totul opusă, pentru a regăsi, între firesc şi voit, punctul unui echilibru raţional. Începutul îmbunătăţirii de sine este cunoaşterea de sine însuşi. Există monştri ai relei dispoziţii: veşnic au câte o toană şi, cu ea, îşi schimbă mereu preferinţele, necontenit duşi de funia unei închipuite contrarietăţi […] Şi această rătăcire nu sfarmă numai voinţa, ci se ridică la cap şi astfel voinţă şi cunoaştere nu mai sunt decât o confuzie.

oracol-3

Simpatizează pe oamenii mari! E o însuşire de erou, să fii de acord cu eroii. E în aceasta o minune a naturii în care e multă taină, după cum e şi un lucru foarte binefăcător. Există o înrudire a inimilor şi a firilor. Urmările ei sunt atât de covârşitoare, pe cât de mult vulgul crede în vrăjitorie. Această înrudire nu rămâne o admiraţie, ci merge până la voinţa de bine, la iubire, convingând fără cuvinte şi obţinând fără sforţări.                     

(Baltasar Gracián, Oracolul. Manual al înţelepciunii în viaţă. Aforisme, Editura Vestala, Bucureşti, 2007)

oracol-4

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *