Noul, care este totuşi perisabil prin chiar esenţa lui, este pentru noi o calitate atât de eminentă, că absenţa ei corupe totul, iar prezenţa ei le înlocuieşte pe toate celelalte.
Avem nevoie ca lucrurile să fie mereu mai intense, mai rapide,…
mai concentrate,…
mai surprinzătoare.
(Paul Valéry, Orient şi Occident, în Criza spiritului şi alte eseuri, Traducere de Maria Ivănescu, Iaşi, Polirom, 1996.
Replica de pe ecran: „Dumnezeule…Aş fi în stare să uit să vin la înmormântarea mea!”)
