Sfârşitul regimului Ianukovic este aproape. După ce a insângerat o naţiune şi a demonstrat apetitul tiranilor de a fi arhitecţi ai crimei şi violenţei, preşedintele Ucrainei a fost demis de Parlament. În cele din urmă, presiunea eroică şi constantă a manifestanţilor a cântărit mai mult decât ezitările diplomatice ale Uniunii Europene. Eşafodajul moscovit se fisurează şi, o dată cu el, mistificarea lui Vladimir Putin este expusă lumii întregi.
Cu o energie ce a evocat anii de glorie şi de plumb ai lui Brejnev, Rusia imperială a atacat pe adversarii tiraniei din Ucraina şi a încercat să le cumpere patria cu credite ieftine. Propaganda rusă a confecţionat imaginea, seducătoare şi terifiantă, a “fascismului” de la Kiev. Ianukovic era bariera în calea extremei drepte. Gloanţele şi represiunea erau legitime, căci se apăra democraţia şi ordinea.
În pofida a toate, în pofida solitudinii de care au fost inconjuraţi, în pofida laşităţii celor care se lasă intimidaţi de mesianismul petrolier al Rusiei, EuroMaidanul este pe cale să infrângă statul autocratic de la Kiev. Libertatea de acum nu este o figură de stil. Cadavrele presărate în aceste zile sunt semnul că demnitatea umană nu se poate negocia. Şi că Rusia de astăzi poate fi invinsă. Prin curaj şi solidaritate.
