Pe străzile din Kiev, forţele de ordine au devenit trupe de asasini. Imaginile sunt desprinse din lungul şir de tragedii ale Europei Centrale. Confruntată cu rezistenţa propriilor cetăţeni, puterea din Ucraina doreşte să urmeze exemplul chinez şi să lase şenilele de tanc să scrie istoria tiraniei.
Dincolo de marionetele din administraţia Ianukovici, se află realitatea domnului Putin şi a Rusiei care îşi redescoperă vocaţia de opresor al naţiunilor revoltate. Discursul statului rus este unul familiar. Ca şi in 1953, în 1956 sau în 1968, mecanismul este pus în mişcare. Cei ce se opun sunt denunţaţi ca inamici ai ordinii. Ei se cer liniştiţi, împuşcaţi, călcaţi în picioare.
Străzile de la Kiev sunt decorul în care autocraţia estica reapare, spre a –şi impune dominaţia ei de plumb şi de sânge. Solidaritatea cu victimele din Ucraina este solidaritatea cu libertatea în absenţa căreia visul domnului Putin va fi un vis european. A ne opune dictaturii şi represiunii este alternativa la complicitatea laşă.
