După 1989, fotbalul a fost printre cele mai bune lucruri pe care le-am exportat în Occident. Aveam jucători la marile echipe de club europene, iar atunci cât se reunea echipa naţională aveam rezultate. România a participat la campionate mondiale şi europene… era vremea generaţiei de aur: Hagi, Popescu, Petrescu, Dumitrescu, Lupescu… după care nu a mai fost nimic notabil.
Notabil în privința rezultatelor, căci altfel, cu fiecare zi, fotbalul e tot mai prezent în jurul nostru. Nu este deloc exagerat să spun că jocul cu mingea este oglinda societăţii româneşti: una înspăimântător de fidelă, dar totodată, dificil de înţeles. Totul pare să aibă legătură cu balonul rotund: succesul în politică, în afaceri, fericirea, ratingul la televizor, chiar şi drumul spre închisoare par să fie tangente cu sportul rege!
La fotbal şi politică se pricepe toată lumea – se spune sentenţios, dar la noi este vorba de o pricepere fulgurantă… care nu prea are legătură cu ceva dobândit prin muncă, ci ţine de inspiraţia momentului, o zi bună sau de mersul astrelor. În ultimul timp, am câştigat la fotbal, numai atunci când adversarul nu şi-a dorit mai mult victoria.
Săptămâna trecută a fost altceva. Selecţionerul echipei noastre spunea resemnat că jucătorii români nu au valoare. Apoi, moralul a început să se ridice odată cu discuţiile despre arbitrajul părtinitor. Zilele trecute acelaşi selecţioner spunea că, dacă nu ne calificam la Bucureşti, se va retrage o perioadă la mânăstire. Nu ştiu deznodământul: peste câteva ore jucăm returul barajului cu Grecia pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia. În tur am fost învinşi cu 3-1.
Dar de ce să mergem la Rio? Dacă s-ar întâmpla minunea, ce ar face echipa noastră nu ar fi oare destul de previzibil? Practic am amâna amărăciunea dintr-o zi de toamnă târzie spre vară, deoarece am putea fi una dintre cele mai slabe echipe de acolo.
Însă nu ar fi niciun moment vina noastră: în mod sigur vom lua goluri date din offsaid sau în urma unor faulturi grosolane în atac făcute de adversar, iar jucătorii români vor primi nemeritat, numai cartonaşe galbene şi roşii. Plin de speranţă, spun că acest calvar se poate termina în această seară… sau de ce nu?… poate începe peste câteva ore!
