Poate că noi, românii, nu strigăm în cor, cu toţii, „Salvaţi Roşia Montană” şi nici nu ne unim sub aceeaşi convingere – „Basarabia, pământ românesc”. Poate că nu am suferit deopotrivă când Steaua a riscat eliminarea din campionat şi nici nu am avut acelaşi ţel în Piaţa Universităţii, în ianuarie 2012. Nu sunt multe lucrurile care ne unesc şi ne dau sentimentul apartenenţei la acelaşi grup. Însă unul dintre factorii comuni ai mitologiilor noastre personale sunt replicile devenite memorabile din spoturile publicitare.
Mai vechi sau mai noi (de la dispărutele din atenţia publicului Cilit şi Duru la recentele farmacii şi reţele de telefonie mobilă), frazele celebre, scoase de pe micul ecran şi aduse în viaţa de zi cu zi, sunt mai jos, după cum urmează*.
Pentru nu a risca parti-pris-uri, nu voi menţiona (acolo unde se poate) şi produsul în cauză. Cunoscătorii le vor repera.
- „Bă, berbecule, ţi-am zis, mă, că-i popă. Tu nimic: batman, batman”
- „Zboară puiule, zboară!”
- „Scump, doamnă, scump. Dincolo era mai ieftin”.
- „N-ai cu cine, dom’le, nişte tărani”.
- „Pfuuuu, ce urât miroase!”
- „Sunt foarte sensibilă la mirosuri”.
- „Partidul te vrea tuns, roacăre”.
- „Du-ru, Du-ru, pentru o lume mai curată”.
- „M-am mai gândit”.
- „E distractiv să faci schimb”.
- „Măru-n bulă sau bula-n măr” (nevricoşii să stea deoparte).
- „Farmacia inimii, Catena” (în metrou, în RATB, e peste tot).
- „Le vor pe toate. Eram precisă!”
- „Aia a fost o fantezie de-a ta”.
- „Dorele, ia mai fă, mă, o dată!”
- „Mili, la fel de natural ca şi grija”.
- „Antonio, fa caldo”.
- „Sunt singurel, bing, bang. Printre copaci, bing, bang….”
- „O, domnule castor, cum de ai dinţii aşa de albi?”
- „Comentezi?!?” (scurt şi la obiect).
Pentru cine a zapat măcar din când în când, încercând să dea de vreun film bun sau o emisiune mai acătării, replicile de mai sus nu pot fi decât o melodie cunoscută. Mai mult, după câteva ascultări, ele îşi pierd funcţia publicitară şi devin bunuri comune, cuvinte-passepartout. Şi cu cât sunt mai goale de semnificaţii, cu atât sunt reţinute mai abitir şi aplicate, ca un norocos jolly joker în cele mai diverse situaţii. Semn că spotul a fost, desigur, un succes.
* Ordinea este complet aleatorie şi orice acuzaţie de dispunere ierarhică este complet neîntemeiată. Că înrebarea „De când s-a apucat tata de gătit?” e poate cel mai bun viral al reclamelor date pe posturile româneşti de televiziune este altă poveste.
Nu as baga chiar mana in foc legat de cat de mult ma mai ajuta memoria, dar, dintr-un motiv sau altul, mie mi-a ramas pe creier (nu pe retina) una din expresiile de mai sus, in forma:
„Mai m-am gandit”
Asa este, forma din spot era cea pe care ati indicat-o. Multumesc.