Declaraţia surpinzătoare a comisarului european pentru energie (fie şi în nume propriu) dl. Günther Oettinger privind neguvernabilitatea unor state membre: Italia, România şi Bulgaria reprezintă un exemplu pentru poziţia recentă a Germaniei faţă de Uniunea Europeană.
Germania se poziţionează drept statul membru al UE cu politici economice şi sociale prudente, elevul harnic al Europei. De fapt, ar trebui să recunoaştem că Germania beneficiază de un exces de încredere în timp ce, din păcate, state precum Italia, România sau Bulgaria sunt afectate de un mare deficit de încredere. E adevărat că nu totul se reduce la imagine şi că imaginea trebuie susţinută măcar de o ramă solidă şi o urzeală a pânzei dintr-un material rezistent.
Revenind la metafora elevului silitor, Germania este întruchiparea acestui elev care beneficiază de clemenţă când este scos la tablă şi este iertat deoarece scăpările sale sunt, evident, o nefericită întâmplare care nu trebuie notată în catalog, pentru a nu i se afecta cariera viitoare. Dar Germania este elevul care ridică mâna (când ştie) şi totodată care se grăbeşte să admonesteze cu dogmatism greşelile colegilor.
Să ne aducem aminte că Germania a mai copiat la doctorate, iar acum ceva vreme începuse să se îndatoreze, dar a beneficiat de disponibilitatea colegilor de a-i cumpăra produsele. Tot în cazul Germaniei, se întâmpla ca deunăzi să se constate că marile sale banci sunt decapitalizate cu aproximativ 14 miliarde euro pentru a răspunde reglementărilor Basel III. Dar aceeaşi Gemanie refuza crearea unei autorităţi bancare europene, deoarece ar fi însemnat să îşi supună băncile regionale (landes banks) aceloraşi reguli care guvernează puşculitele colegilor europeni neguvernabili.
Aceste „bănci regionale” sunt folosite pe post de „puşculiţa familiei” şi, deci, de nesupus scrutinului colegilor (e doar vorba de afaceri de familie, nu de afaceri publice). Această Germanie care a transferat austeritatea „uber alles”, dar nu şi asupra sa, ţine prizonieră relansarea Europei prin indeciziile sale determinate de o politică internă complicată.
Ȋn condiţiile în care alegerile parlamentare europene vor avea loc în mai puţin de un an, propunerea unor membrii ai Parlamentului European de a aşeza pe lângă semnul partidelor naţionale şi semnul grupurilor politice europene este binevenită. Ȋn acest fel, familiile politice europene care susţin reprezentanţi care îsi desconsideră colegii (egali), poate ar primi mai puţine voturi. Reacţia oficialitaţilor române faţă de declaraţia lui Günther Oettinger a fost justă. Popularii europeni ar trebui să se simtă cel putin jenaţi… Aş vrea să văd şi reacţia membrilor români PPE.
Seriozitatea germană ar putea fi salvată de scuze oficiale sau, mult mai eficient, de demisia comisarului german. Poate comisarul european al energiei s-ar putea concentra mai mult asupra atitudinii politicienilor din propria ţară care favorizează de dragul energiei, cooperarea cu Rusia în detrimentul integrării europene.
