Corto în ţara viselor

Corto nu poate părăsi cu uşurinţă acest tărâm al viselor care este întinderea caraibelor. Îl leagă de acest tărâm, pe jumătate marin, pe jumătate terestru, un dor de vise şi un dor de moarte. Marele război al lui Corto se poartă şi în acest loc în care fantomele prind viaţă, iar ciupercile miraculoase sunt poarta ce se deschide către un alt loc, dincolo de raţiunea europeană. Fără a fi el însuşi trunchi din trunchiul biologic al caraibelor, Pratt este afin cu o întreagă direcţie ce are în realismul magic american şi afro-cuban expresia sa ilustră. În poezia grafică a lui Pratt se poate ghici ceva din geniul lui Carpentier, ca şi din extravaganţa luxuriantă a lui Marquez,. Totul, sub semnul unui miraj al depărtărilor inspirat, poate, de afecţiunea pentru istoriile ciudate ale lui Robert Louis Stevenson.

Umbra lui Bouchee Dorée se întinde asupra acestui continent de insule şi de valuri. Şi aceasta nu doar pentru că, în atâtea rânduri, interesele vrăjitoarei determină soarta comorilor şi a ostroavelor. Viziunea companiei financiare este viziunea unei lumi afro-caraibiene care se emancipează de sub tutela colonială- colaborarea cu germanii este înşelătoare, după cum înşelătoare este şi fidelitatea faţă de cauza aliaţilor.

Singurul stindard căruia Bouche Dorée îi rămâne alături, până la capăt, este cel în care se recunoaşte orgoliul secular al seminţiei sale cu rădăcini africane. Comorile adâncurilor sunt destinate să alimenteze acest efort revoluţionar: din Bahia până în Nigeria,o fraternitate puternică şi ubicuă acţionează, la adăpost de curiozitatea europeană. Prezenţa lui Corto nu poate schimba acest curs al destinului.

Istoriile caraibiene ale lui Pratt sunt un amestec, special şi borgesian, de thriller şi joc metafizic. În fiecare dintre drumurile lui Corto se poate ghici un nucleu de mister care nu se lasă niciodată citit. Ca şi în filmele lui Sergio Leone, un rest de taină supravieţuieşte, intact, iar Corto se confundă cu această pasiune de a trăi în marginea misterului. Pescăruşul care îl însoteşte pe Corto în drumul său către insula damnată locuită de Soledad Lockhaart este un mesager al destinului. Din zborul său se poate naşte o dragoste la fel de tulbure şi pasionată ca şi cea pentru Pandora.

Soledad este unul dintre personajele feminine în care Pratt strecoară o vână de fragilitate gotică- în Port Ducal, acolo unde este pe cale de a fi executată de oamenii preşedintelui, în numele unei scenografii voodoo, Corto intervine spre a salva viaţa celei care fuge din calea sa, ca şi cum atingerea lui Corto ar însemna sfârşitul tainei ei. Nimic mai puternic şi mai hipnotic decât această unire dintre cântecul dragostei şi mireasma religiilor sincretice prin care tirania îşi exercită puterea, animând fantoşa unui preşedinte mort.

Şi tot din acest sol alunecos şi sângeros al Caraibelor, în “ Conga Bananelor”, se naşte Venexiana Stevenson, piratul feminin ce are în comun cu Rasputin amoralitatea carnivoră şi devoratoare a aventurii. Venexiana este unul dintre acele personaje care dispar spre a reveni în ciclul lui Corto.

Deocamdată, în ostrovul disputat de americani şi de revoluţionari, ea este agentul ce preferă disciplina profesiunii de mercenar oricărui angajament motivat ideologic. Femeie fatală şi seducătoare, ea este una dintre nenumăratele Gorgone pe care Pratt le imaginează în proza sa grafică.

Visul şi ironia sunt dimensiunile acestui univers caraibian în care se mişcă Corto, ca o uriaşa păpuşă veneţiană. Gentilomii ce se aruncă în căutarea comorii piraţilor, ( şi ar putea fi absent Rasputin din această aventură? ) sunt actori în marea farsă pe care soarta o pune în scenă. Salva pe care o trage paznicul nebun al insulei este ultimul avatar al acestui miraj ce nu duce decât către paroxismul morţii.

Scrisoarea lui Bouche Dorée vine mult prea târziu, de vreme ce aurul care se imprăştie în vazduh, o dată cu magnificul foc de artilerie, este moştenirea îngropată şi niciodată descoperită cu adevărat.

Şi tot lui Corto îi este dat să pătrundă în regatul pe care îl modelează, psihedelic, halucinogenele caraibiene. Întâlnirea dintre profesorul Steiner şi enigmaticul custode de antichităţi Levi Colombia este anticamera coborârii în tainele minţii omeneşti înseşi. Amnezicul Corto face un drum pe firul timpului, în căutarea comorilor din Eldorado şi a călătorilor pierduţi fără urmă în jungla americană. Ficţiunea se înfăşoară în jurul aburului mistic asemeni unei liane vrăjite.

Corto este chemat să retrăiască vieţile care îl precedă- explozia de culori şi de sunete este parte din acest decor al magiei caraibiene. Simbolic, literatura lui Jack London revine spre a-l bântui pe Pratt. Trucul metafizic pe care europenii îl joacă, spre a se salva de la torturile indienilor jivaros, îl evocă, intertextual, pe cel imaginat în paginile lui London însuşi. Moartea este provocată şi convocată, ca o prezenţă izbăvitoare- în jocul cu destinul, a trişa poate fi numele curajului. Lecţia textelor caraibiene ale lui Pratt este această ambiguitate olfactivă şi cromatică din care fiinţa lui Corto se hrăneşte, precum un semizeu voodoo.

Un comentariu

  1. Roxana Enescu says:

    O poveste fascinanta….as usual!
    Va multumim frumos!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *