Corto şi vrăjitoarele

Ori de câte ori încerc să îmi imaginez Caraibele şi întinderea Atlanticului, gândul mă duce la lentoarea dup-amiezelor pe care marinarul fără de flotă le petrece pe plaje, în căutarea destinului ce vine în întâmpinarea sa. Corto Maltese este, asemeni lui Hugo Pratt însuşi, imposibil de despărţit de acest sol din care se înalţă orhideele voluptoase invocate de Ion Barbu în al său protocol matein. Hagialâcurile lui Corto Maltese nu sunt cu nimic mai puţin baroce şi halucinatorii decât cele ale crailor balcanici- le uneşte, peste ani şi spaţii, o fascinaţie pentru visarea leneşă a timpurilor de altădată.

Drumurile lui Corto în Atlantic duc, inevitabil, către patria vrăjitoarelor care îşi numără viaţa în secole, păstrându-şi surâsul enigmatic. Din clipa în care, în Guyana Olandeză, Corto intervine spre a–l salva pe inocentul Tristan Bantam din mâinile inamicilor săi, povestea călătoriei către ţinutul metisajului şi al vrăjii este scrisă. Realismul magic al lui Pratt aduce împreună, în această suită de texte caraibiene, marile tradiţii gnostice ale lumii vechi şi cele noi.

Profesorul Steiner este un erudit ce duce cu sine taina pragheză a Golemului-:chiar şi ruinat de alcool, el îşi conservă capacitatea de a vedea dincolo de aparenţe, cu un simţ al cunoaşterii educat de familiaritatea cu misterele.

Tristan Bantam este cu mult mai mult decât un simplu orfan ce visează la moştenirea companiei tatălui său. El este puntea care se întinde către Mû, ţară pierdută, ţinutul pe care savanţi şi nebunii îl întrevăd, în cercetările lor.

Şi dacă Steiner este cel care ţine cheile Lumii vechi, ( chei ce pot învia moştenirea rabinică a miracolelor), îi este dat lui Corto să întâlnească şi pe cele două fiinţe în care se întrupează energia mistică a religiilor sincretice afro caraibiene: Bouche Doree şi sora africană a lui Tristan, Morgana. Desprinsă din trunchiul de eresuri din care se nutreşte şi literatura lui Carpentier sau Garcia Marquez, Bouche Dorée este zeitatea ce domină acest spaţiu de valuri şi de ostroave punctate de memoria teribilă a sclaviei şi populate de seminţiile africane. Vocea ei trece peste secole, aşa cum trece peste graniţa vieţii şi a morţii.

Comunicând cu zeităţile panteonului voodoo, ascultând timbrul de trăznet al lui Ogun Feraille, ea îndeplineşte o misiune de demiurg, la jumătatea drumului între politica şi gnoză. Ambiţia acestei vrăjitoare ce sfidează Timpul cu surâsul ei ambiguu este de a da fraţilor africani libertatea refuzată de stăpânii lor albi. Femeie a vechimii, vrăjitoarea din Bahia este stâlpul în jurul căruia se ridică edificiul oniric al aventurilor lui Corto.

Protejata ei, sora lui Tristan, seducătoarea Morgana, este una dintre femeile pe care Pratt le zămisleşte spre a ne popula visele. Ereditatea ei rasială şi culturală ambiguă îi dă Morganei puterea de a-i seduce pe cei din jurul ei.

Şi poate că dacă nu i- ar fi fost dată nestatornicia existenţei, Corto însuşi ar fi cedat tenat tentaţiei de a rămâne alături de Morgana, în vecinătatea Atenei negre din Bahia. Dar aceasta este deja o altă poveste.

Saga caraibiană a lui Corto este punctată de întâlniri mirabile. În Bouche Dorée, Corto găseşte patronul generos care îi finanţează călătoria justiţiară în sertao-ul brazilian, acolo unde bandiţii cangaceiros au chipurile violente şi halucinate ale celor ce populează filmele lui Glauber Rocha. În confruntarea cu stăpânii de domenii, înfruntare petrecută în ritm de samba cu tir fix, Corto salvează comunitatea asediată de crimă şi de rapacitate. Gentilomul care spune nu “ angajării “ este cavalerul paradoxal ce oferă rezistenţei pe cale de a fi înfrântă o şansă de supravieţuire.

Bouche Dorée este infinit mai mult decât simpla stăpânitoare a unui domeniu de vise. Cu fiecare apariţie enigmatică şi halucinantă din textele lui Pratt, ea adaugă un nou strat de mister, iar surâsul care îi luminează faţa ascunde adâncimile unor planuri ce trec peste continente. Graţie acestei arme redutabile a macumbei, Bouche Dorée îşi creează un autentic imperiu, acela al “corporaţiei financiare” , imperiu a cărui vocaţie ascunsă este emanciparea rasei negre de sub tutela imperiilor europene şi american. Drumul lui Corto în sertao este parte din acest voiaj iniţiatic care se petrece sub semnul revoluţiei. Revoluţia pe care o serveşte Corto este una în care se întâlnesc, sincretic, vraja şi voinţa de libertate.

Întotdeuna atent la limitele pe care i le impune filosofia sa de comandant al propriei flotile, Corto este prins în această încercare de a da rebeliunii din sertao trăinicia unei ridicări politice. Emisar al lui Bouche Dorée, Corto face să se nască în Brazilia aflată în marginea primului război mondial universul Revoluţiei şi al luptei.

Ca şi în westernurile spaghetti ce se desfăşoară pe tărâm mexican, el este acel Gringo ce dă foc fitilului la căpătul căruia se afla explozia eliberatoare. Afişând grimasa cinică şi eroică a unui James Coburn,el comite actul de eroism cu naturaleţea celui pentru care moartea este o veche şi dragă prietenă.

Niciodată imun la farmecele acestui mag feminin care este Bouche Dorée, Corto pare să fie adoptat în comunitatea atât de misterioasă şi de închisă a naţiunii afro- carabiene. Oricât de deschis către secretele ei, Tristan nu îi va aparţine niciodată- aceasta este şi confesiunea pe care i-o face Morgana marinarului cu cercel în ureche. Plecarea lui Tristan în Anglia este singura ieşire din această condiţie de suspendare între două lumi. Marcat de raţiunea caraibiană, Tristan este prea “ alb” şi european spre a fi , vreodată, trup din aceste trup imaterial al lumii caraibiene. El, Corto, omul fără de ţară, dezertorul şi piratul, îşi poate continua călătoriile sale, vegheat, invariabil, de surâsul lui Bouche Dorée şi de sărutul de despărţire al Morganei, vrăjitoarea africană cu nume de legendă arturiană.