Corto: reflecţii într–un ochi de aur

Biografia lui Corto nu este niciodată povestită de Hugo Pratt recurgând la maniera previzibilă şi docilă a naraţiunii clasice. Album după album, o partea nouă din misterul acestei vieţi de sânge şi de catifea se dezvăluie. Album după album, ca într–o serie balzaciană de texte, personajele se duc şi revin, animate de dorul de ducă şi de moarte care este al lui Pratt însuşi.

Fiu al ţigăncii din Gibraltar, cu ereditate misterioasă, Corto apare, invariabil, suprapus peste pânza colorată şi tragică a marii istorii. Simbolic, atunci când încearcă să urce pe firul acestei existenţe ce nu are sfârşit, Pratt alege, în “Tinereţea lui Corto “ o pagină cu care se deschide secolul XX însuşi. Războiul ruso- japonez de la 1905 nu este doar cutremurul din care se ridică valul seismic al primei revoluţii ruse, dar şi decorul în care îşi fac apariţia Corto şi Rasputin, uniţi până la căpăt, până în clipa în care Corto va intra în pântecele de peşteră marină ale continentului pierdut Mû.

În Manciuria disputată de japonezi şi de ruşi, acolo unde Rusia ţarilor îşi trăieşte agonia, Corto este marinarul cu identitate incertă, marginalul care refuză angajarea şi priveşte baia de sânge din jurul său cu ochiul halucinat al unui iubitor de Rimbaud. Finalul ostilităţilor lasă în urma sa un teritoriu copleşit de cadavre şi de ură, un teatru al cruzimii şi al nebuniei. Simbolic, Rasputin, viitorul pirat din insulele Oceaniei, apare acum ca spirit al locului, dezertorul al cărui ceas a venit.


În locul carierei militare, Rasputin alege să-şi făurească drumul pe uscat şi pe mări, având, întotdeauna, alături de sine armele cu care seamănă generos moartea. Profet al nebuniei secolului XX, căpitan al unei oştiri de lunateci, Rasputin apare, pe câmpiile războiului, ca o zeitate bizară şi dezaxată, histrionic şi ameninţător.

Un visător sedus de acţiune, cu gândul la jocul pe muche de cuţit al vieţii şi al morţii, este şi corespondentul de război al ziarului american, energeticul Jack London. Prietenia dintre Corto şi Jack London colorează crespuscular şi thanatic proza lui Pratt. Având ceva din gustul pentru exaltare al celuilalt american din ciclul lui Corto, Hemingway, London este animat de voinţa de a merge până la căpătul lumii, de a experimenta ceea ce alţii nu îndrăznesc măcar să imagineze.


Literatura lui London îl obsedează pe Pratt- paradoxală şi trepidantă, ea revine spre a puncta traseul eroilor din proza sa grafică. În 1905, London este prins în capcana acestei voinţe stranii şi devoratoare de confruntare cu propriul destin. Duelul la care provoacă pe un ofiţer japonez, iniţiat în artele marţiale, ar putea fi sfârşitul drumului său. Doar ticăloşia lui Rasputin şi generozitatea lunară a lui Corto fac ca viaţa lui London să meargă mai departe, către punctul în care, asemeni lui Martin Eden, va coborî către apele marii tăceri, prin sinucidere.

Această efigie de tinereţe a lui Corto uneşte cromatica de stampă japoneză şi ambiguitatea poveştii conradiene. La răscrucea dintre lumi, Corto întrevede farmecul Asiei ce fascinează şi înspăimântă, cu chipul ei de Gorgonă. Dezinvolt şi poematic, tânărul Corto descoperă farmecul paroxistic al veacului XX. Rasputin şi Jack London îi sunt companioni pe acest drum al iniţierii, în marginea războiului şi a revoluţiei care se presimte.

Un comentariu

  1. Suna interesant,incitant!De citit!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *