toamna noastră cea de toate zilele e prima zi când frunze verzi sunt ruginii și altele vor mai urma ca păsările dintre vii… e toamnă tu n-o ucide sau zădărnici cu trupu-nchis şi focul neflămând ci vino-n jocul visului meu când să zbor încerc, cu aripile gri și de-i amar […]
În Radu Paraschivescu se află unite mai multe chipuri şi vocaţii. Se află , înainte de toate, prozatorul subtil, capabil să imagineze ficţiunile ce sfidează locurile comune. Se simte, apoi, vibraţia unică a traducătorului distins, ce oferă limbii noastre o supleţe stilistică remarcabilă. Şi, nu în cele din urmă, se […]
“Jurnalul portughez” al lui Mircea Eliade este, aşa cum notează şi Sorin Alexandrescu ȋn subtilul său studiu introductiv la ediţia de faţă, cronica unei despărţiri şi a unei transformări. Îndepărtarea de România nu ȋnseamnă şi ȋndepărtarea de un trecut care nu va ȋnceta să ȋl bântuie: moartea, anxietatea, disperarea şi […]
Septembrie este o poartă a destinului : din pragul marilor vacanţe de demult toamna se iveşte, precum un amurg ce creşte din întinsul de mare, tenace şi melancolic. Septembrie este o poartă a destinului: culorile ce se sting ating suprafaţa lumii cu delicateţea tainică a unei şoapte, spre a se […]
În „A la memoire de Pauline”, Adolfo Bioy Casares împinge pâna la risc limitele destructurării memoriei și ale realității imediate. Memoria protagonistului Carlos e destructurată, alterată și dominată de memoria criminalului Paulinei. Visul și halucinația alterează și ele memoria ca ultim reper al realului. Pentru ca un absurd particular, diferit […]
Textul este culoarul electric dintre lumi: fiecare cuvânt care se iveşte în ecranul de pixeli este un pas mai departe pe această punte ce duce spre visul arcuit în cer asemeni unui nor ivit din magma furtunii. Textul este culoarul electric dintre lumi: frazele ce se izbesc de ţărmul de […]
La 1 august a împlinit 81 de ani și eu am ca de obicei reacția aceea absurdă a surprizei – “cum 81? ” – că și cum timpul ar fi încremenit într-o anumită clipă preferențială; așa cam când vocea de „Menestrel la Curţile Dorului” ni-l reașeza pe Arghezi într-un spațiu […]
Destinul lui Dostoivevski se poate citi în filigranul romanului său epistolar. Secvenţele vieţii sale devin parte a textului ce se hrăneşte din tragedii, geniu, resentiment şi suferinţă. În cele din urmă, o dată cu gestul însuşi de a coresponda, Dostoievski devine personajul propriei sale ficţiuni: linia dintre viaţă şi text […]
Cum ar arăta o lume din care literatura ar fi alungată, iar ochiul omenesc nu ar mai putea zări peisajul straniu hrănit de energia ficţiunii? Din această interogaţie insurgentă se naşte romanul de idei elaborat de Mario Vargas Llosa ȋn “Adevărul minciunii”, una dintre cele mai ambiţioase tentative de a […]
August este oglinda în care cei ce nu mai sunt se privesc, spre a regăsi cadenţa verilor ce erau însuşi timbrul discret al fericirii pe care o credeau eternă: de pe acest pământ pe care îl contemplă moartea şi durerea sunt alungate, spre a deschide porţile de vânt unei amieze […]
