„Până atunci totul fusese un presentiment vag, Alana în muzică, Alana în faţa lui Rembrandt. Acum însă, speranţa mea se-mplinea aproape insuportabil; de la sosirea noastră, Alana se dăruise picturilor cu o atroce inocenţă de cameleon, trecând dintr-o stare în alta (…)” – Julio Cortazar, „Orientarea pisicilor” din Cât de […]
„Ce credeți? Mai pot primi o scrisoare până duminică? Ar fi posibil. Dar este absurdă această plăcere a corespondenței. Nu-i destul una singură, o singură cunoaștere? Desigur, e suficientă, însă cu toate acestea mă las comod pe spate și beau scrisorile dumneavoastră, știind doar că nu vreau să mă opresc […]
Când nostalgia trecutului devine prea apăsătoare, iar cea a viitorului nu oferă decât iluzia confortabilă a unui pariu pascalian, ce rămâne? Nostalgia prezentului: vie, arzătoare, copleşitoare şi foarte, foarte personală. Desigur, aparent, nicio altă nostalgie nu va putea vreodată concura cu cei doi demoni, atât de seducători şi himerici: nostalgia […]
„În a cincea zi l-a văzut urmărind-o pe Flora, care mergea la magazin și totul deveni viitor, ceva asemenea paginilor pe care le mai avea de citit din romanul acela abandonat pe canapea, ceva scris deja care nici măcar nu mai trebuia citit, pentru că se întâmplase înainte de lectură, […]
Este în această pictură a lui Edward Hopper („Birou într-un mic oraş”) singurătate, austeritate şi minimalism. Toate atribuite unui bărbat, după cum a ales Hopper să semnaleze şi în titlu. Un bărbat care pare să lucreze, poate şi ceva aparent important, fiind într-un birou. Tot aparent, posibilităţile lui sunt limitate […]
Tot ce putem face când ne îndrumăm favoritul în direcţia cea mai indicată, în condiţii care să nu-i afecteze pe alţii, este să acţionăm ca o boare de vânt şi să exercităm cea mai delicată, cea mai puţin perceptibilă presiune, cum ar fi să încercăm doar să făurim un vis […]
„La poalele dealului se întinde un câmp acoperit cu iarbă indiană înaltă, care îşi schimbă culoarea odată cu anotimpul. Duceţi-vă să-l vedeţi toamna, pe la sfârşitul lui septembrie, înroşit în lumina asfinţitului, când umbre stacojii ca para focului tremură deasupră-i şi când vânturile toamnei, mângâindu-i iarba veştejită, iscă atunci o […]
„Există o singură formă de deghizare, suţine Rafael, cea mai comodă, cu care să-i înşeli, dar să-i şi respecţi pe cei din jur: cea de-a te înfăţişa dinaintea lor cu o distorsiune. Cu un handicap. Ca şi cum ai avea un handicap. Nu e vorba de cel fizic, să sperăm, […]
În a treia şi ultima parte a Septologiei sale („Un nume nou”, Septologie VI-VII), recent tradusă în limba română, Fosse continuă meditaţiile despre identitate, artă, iubire şi credinţă din primele două părţi ale seriei. „Un nou nume” se încheie, simbolic, în cronologia zilelor biblice, într-o zi de duminică. Textele sale, […]
Scrisă între „Întâmplări în irealitatea imediată” și „Vizuina luminată”, „Inimi cicatrizate” are și rolul a de face, realist şi cronologic, trecerea de la text straniu la unul oniric. Înainte de a ști de boala sa (tuberculoza osoasă), Blecher a scris „Intâmplările…”, ca o prefigurare a condiţiei ce avea să îi […]
