mitologice sau istorice,  beneficiază în marea operă de un final generos sau măcar… eroic. Una din excepții e Spartacus din baletul cu același nume al lui Haciaturian, căci istoria nu putea fi schimbată.  Hercules al lui Haendel nu poate fi decât măreț. În Adriano in Siria Pergolesi ne prezintă un […]

o arată denumirea, adică misă în onoarea Papei,  are rolul de a glorifica alegerea unui nou pontif roman sau pur și simplu de a-l trece în nemurire prin sacralitatea muzicii. Papa Marcellus II a condus Vaticanul și implicit lumea catolică în secolul XVI timp de… 22 de zile. Cu toate […]

Dan Negrescu MUSICA PURITAS DOMINICA (împărătesele, reginele… ) în marea operă se împart precum în istorie  între împlinire, nefericire sau moarte. În Clemenza di  Tito, împărăteasa Romei pleacă fără să fi avut parte de vreo arie. În Incoronazione di Poppea Monteverdi îi conferă ambițioasei Poppea meritatul statut de soție imperială […]

cu referire la creații muzicale care păstrează titlul prozei de referință. Război și pace a lui Prokofiev este cea mai „voluminoasă” operă rusă, de dimensiuni… wagneriene (către cinci ore), pe măsura romanului lui Tolstoi care, bizar pentru un om cult, nu agrea opera exceptând mozartienele Don Giovanni și Nozze di […]

desemna inițial, până în secolul XVIII, … finalul unui act de operă. Mai apoi, din a doua jumătate a secolului, mergând în XIX,  finale era încheierea compoziției operistice, cel mai adesea în interpretarea majorității soliștilor principali, putând fi numit finale con tutti . Deloc întâmplător în finalul din Nozze di […]

este specifică mai ales compozițiilor secolului XIX, reflectând preferințele autorilor muzicali pentru subiecte sobre, grandioase, dramatice. Este în același timp o expresie a unei anumite structuri sufletești înclinate către meditație asupra relațiilor umane indiferent de epocă. Verdi imprimă încă din uvertură o anumită interogație dramatică în Forza del Destino. Asemănătoare […]

dacă o putem numi astfel, se caracterizează printr-un ritm alert prefațând compoziția operistică  propriu- zisă  (fr. ouverture). Ea reflectă însă și structura sentimentală a compozitorului. Neîndoielnic, Mozart rămâne autorul cel mai „dantelat” și inconfundabil. Dacă uverturile din Zauberflöte și Nozze di Figaro continuă aproape neîntrerupt cu opera așteptată, Clemenza di […]

pot fi rezultatul unor comenzi ferme dar și reluări reparatorii. Gluck compune Orfeo ed Euridice pentru opera din Viena. Doi ani mai târziu reia cu unele modificări minime însă, aceeași compoziție la comanda operei  din Paris. Prima fiind în italiană, iar următoarea în franceză, aria sublimă Che faro senza Euridice […]

nu știu să se mai facă, parafrazând Poetul, însă e evident că odinioară fenomenul a fost unul curent, contrazicând fără drept de apel teoria conform căreia valorile estetice nu pot fi rodul unor comenzi sau cereri, stipendiate sau nu. Puccini finalizase Tosca având-o în rolul principal pe admirabila Hariclea Darclée; […]

ca sintagmă latină ar putea defini schimbarea timbrului muzical feminin sau masculin,  în timp. Deci cealaltă voce. Fenomenul nu este frecvent, tocmai de aceea atrage atenția prin reprezentanți superlativi.  Cauzele fenomenului nu sunt clare mai ales că natura ne oferă adesea schimbări surprinzătoare. Cert nu e vorba de inteligența artificială. […]