Romantică

Pe când mă cotropea ce nu-mi spuneai,
Au prins să sune clopotele lung,
Sfințind, parcă, tăcerea dintre noi.

Iar ochii tăi, privindu-mă adânc,
Mă ridicau de jos, mă-ncoronau,
Ca pe o-mpărăteasă de demult.

Împodobită cu iubirea ta,
Puteam să-nfrunt tot ce mă aștepta,
Fără să-mi pierd lucirea de diamant.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *