,,Atunci când reperele lumii reale se prăbușesc, același lucru se petrece și în psihicul uman. ( Viktor Pelevin) Din punctul meu de vedere, cei care pot surprinde cel mai bine întunecimea vieții și dramatismul ei sfâșietor sunt scriitorii ruși. Recunoști literatura rusă de departe după frazele ce sunt încărcate afectiv, […]
Îndepărtatul an 1919 este cel al renaşterii lui Vladimir Nabokov: despărţirea de Rusia este clipa în care toate certutudinile unei vieţi încetează să mai existe. De acum înainte, până la moarte, Nabokov va fi un exilat, iar patria sa pierdută va luci doar în palatul de cleştar al ficţiunilor sale. […]
Există inși foarte siguri pe golul din ei. Printre oameni care doar mimează cultura (unii cu patalama de cititori avizați) „dă bine” să strâmbi din nas când vine vorba de orice carte care are o temă religioasă, fie ea roman, eseu sau volum de poezie. Spui din start că nu […]
,, Pictorii și poeții au avut întotdeauna drepturi depline de a îndrăzni totul…” ( Horațiu, Arta Poetică ) Denis Diderot… un filosof aparte ce scrie infatuat despre artă, pictură, despre frumos. El este unul dintre cei mai importanți militanți ai epocii lui care promovează arta autentică, de înaltă ținută, descătușată […]
“ Ciuma” nu ar fi putut exista în absenţa uceniciei Rezistenţei. Pentru Camus, Rezistenţa a însemnat, înainte de toate, prilejul de a privi in intimitatea umanului. Tot ceea ce pacea ascunde este dezvăluit în clipele în care oamenii sunt chemaţi să facă alegeri. Între laşitate şi curaj se află nenumăratele […]
Consider că scriitorul potrivit te găseşte atunci când ai mai mare nevoie de el. Totul începe cu un urlet disperat în singurătate, care nu poate fi auzit decât de cel care a trecut prin aceleaşi situatii ca tine. Acesta creează cu ajutorul dramei şi al experienţelor tulburătoare, opere literare de […]
Desigur, despre care alt Vals Imperial ar putea fi vorba decât despre celebra și cunoscuta compoziție a compozitorului austriac Johann Strauss de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 200 de ani? Aflăm din cartea Critică la persoana întâi (Ed. Dacia 2001), volum menționat în articolele precedente, că omul […]
Moartea i-a acordat lui Camus privilegiul solar al tinereţii: efigia sa este una a energiei melancolice, departe de încremenirea bătrâneţii. Posteritatea sa începe o dată cu accidentul absurd care îl proiectează în mit şi tot ceea ce urmează este legenda în care se înscriu opera şi viaţa sa, ca o […]
Niciodata pregătit să se înregimenteze, niciodată pregătit să-i trădeze pe cei care sunt pe cale de a fi învinşi, niciodată pregătit să îmbrăţişeze monolitismul revelaţiei ideologice, Camus este un anarhist ce apără, în numele revoltei, cauza demnităţii umane. Textele sale, rostite sau scrise, poartă în ele un sentiment al autenticităţii: […]
Regimul comunist este, înainte de toate, o ideocraţie. Temelia puterii sale criminale este reprezentată de idei. Tot ceea ce se înfăptuieşte, de la represiune la reeducare şi reîntemeiere, este fondat pe această credinţă în primatul ideologiei. Nimic nu poate fi străin partidului, de vreme de menireasa este aceea de a […]
