Chemare tatălui meu Dac-aş putea da la o parte Cortina care ne desparte, Lăsând lumina să te-adune Din nevăzut, ce mi-ai mai spune? Ori poate nici nu ai cuvinte De care să-mi aduc aminte? Atunci, în taină, dă-mi puterea S-aud ce murmură tăcerea, Cu glasul tău şoptit, ca vântul Care […]

Bătrânul e copilul Care şi-a pus deoparte Mai multe nopţi şi zile, Cu care să se joace. Dar când ridică ochii, Se pomeneşte singur, Lăsat, ca niciodată, De capul lui, în casă. Nu îl mai cheamă nimeni La masă, iar pe urmă, Nu-i nimeni să îl culce, Şoptindu-i: „vise line!”

Nu te speria, sunt eu, cel de demult, Care s-a depărtat și s-a întors Acasă, nevăzut, încă un timp. Pisica m-a simițit, de la-nceput, Cum rătăceam prin aer, căutând Să mă deprind a fi fără contur. Dar nu m-am domolit decât atunci Când ea, recunoscându-mă, a prins Să-și toarcă liniștirea […]

Mă regăsesc în tine ca-ntr-o carte, Pe care-o scriu în gând, ca să rămână De-a pururi nevăzută pentru alții, Dar ție-ți pot să-ți spun, pentru că, iată, Ce socoteam c-ar fi închipuire Prinde contur și pâlpâie de viață, În timp ce eu ajung să-ți fiu doar umbra. -Ia-mă cu tine! […]

Pe când mă cotropea ce nu-mi spuneai, Au prins să sune clopotele lung, Sfințind, parcă, tăcerea dintre noi. Iar ochii tăi, privindu-mă adânc, Mă ridicau de jos, mă-ncoronau, Ca pe o-mpărăteasă de demult. Împodobită cu iubirea ta, Puteam să-nfrunt tot ce mă aștepta, Fără să-mi pierd lucirea de diamant.

Volumul de interviuri, intitulat Cu Dumnezeu prin cetatea asediată. Dialoguri de supravieţuire spirituală, apărut de curând la editura Vremea, aparţine doamnei Daniela Georgescu, o fiinţă sfioasă, plină de bunătate, cu o mare iubire pentru credinţă şi cultură. Sub aparenţa unei înfăţişări fragile, se ascunde o luptătoare dârză care, de-a lungul […]

Când se ruga, scăpa din hrubă, Trecea prin zidul închisorii Și, pomenindu-se afară, Se-napoia întâi acasă, La toți ai lui, să îi închine De noapte bună, la culcare. Ar fi putut apoi s-ajungă Oriunde ar fi vrut să fie, Dar el intra iar în celulă, Ca temnicerul să nu aibă […]

Ca vântul de suplă, Cutreier prin aer. Scăpată din nume, Din trup, din memorie, Devin energia În starea ei pură. Pot fi deodată Jivină și gâză, Copac, stea de mare, Coral, păpădie. În duh, împletirea Mă șterge de margini Și cât mi-e de bine, Acum, în Cuvântul Ce doarme pe […]

Brusc personajele din piesă, Care-și luau ceaiul în grădină, Își încetară conversația, Cu ochii ațintiți spre poartă. Rămaseră ca nemișcate, Un ceas, până când cititorul, Furat de gânduri, în departe, Se-ntoarse să-și reia lectura. La geam, deja, se înserase. Se ridică. Aprinse lampa, Se cufundă iar în fotoliu, Cu cartea-n […]