Preasfinţitul Mihai Frăţilă întruchipează, în vâltoarea lumii noastre de astăzi, o gravitate senină a înţelepciunii: mai mult decât un înalt prelat al Bisericii Române Unite cu Roma, domnia -sa este vocea a cărei ambiţie este aceea de a construi, prin text şi cuvânt, puntea dintre credinţă, cultură şi curgerea zilelor. […]
Narine Abgarian – Viața e mai dreaptă decât moartea (Ed. Humanitas fiction,2024) Lectura cății Narinei Abgarian, scriitoare născută în 1971 într-un sat din Armenia, Berd, aflat la granița dintre Armenia și Azerbaidjan, loc în care istoria a schimbat totul datorită cumplitului război, impresionează profund. Bunicul autoarei a fost supraviețuitor […]
Cel din urmă cer pe care ochii noştri îl mai pot zări este cel copleşit de sori magnetici ai visului: dincolo de cortina electrică a retinei de noapte se află locurile unde cei vii şi cei morţi sunt una, inseparabili, prinşi în conversaţia purtată de buzele ce nu mai pot […]
„Ce caut și nu găsesc”, cam în jurul acestei întrebări literar-existențiale se învârt personajele din „Frumoasa fără corp” a lui Gheorghe Crăciun. Scriitorul mărturisește că cele două aspecte în jurul cărora gravitează această a treia parte a unei trilogii a sale ar fi idealul erotic inaccesibil și condiția imaterială a […]
Îar atunci când închidem ochii spre a visa ceea ce iveşte în faţa ochilor noştri uniţi şi himerici este silueta fragilā a unui oraş provincial: strāzi, amieze, vise şi dor se contopesc în aerul pe care îl respirām, treziţi la cea din urmā viaţā, aceea a literaturii. Şi doar aici, […]
– frântură de meditație asupra unei reprezentații de teatru – Spectacolul Ierbar (Radu Afrim, Simona Popescu) de la Teatrul Național Târgu-Mureș, pe care l-am văzut joi, 30 aprilie, este o splendoare vizuală, auditivă și textuală, o celebrare a tainei vieții – a întrepătrunderii palpabilului și nevăzutului – și a actului […]
Literatura este singurătate: corpul de cuvinte şi de pauze în care se toarnă cel care scrie este asemeni unei urne funerare adunând timpul scurs, ca pe un rod al toamnei agonice. Literatura este singurătate şi nimic din rândurile ei nu poate oferi sentimentul de fericire factice al unei fotografii decupate […]
“Autoapărarea unui om politic”, tradusă acum magistral de Smaranda Bratu Elian şi prezentată in ediţie bilingvă ȋn “ Biblioteca Italiană”, este oglinda în care se poate zări ceva din chipul celui care a fost Francesco Guicciardini. Exerciţiul retoric din aceste pagini este mai mult decât justificarea unei direcţii de politică […]
Operând cu estetici precum cea a răului, a şocului sau a misterului, Barbey d’Aurevilly, în „Diabolicele”, redă răului ceea ce este al răului, adică partea sa de sublim. Caută, prin mister, şoc şi neînfricare faţă de abominabil să transforme răul într-un fapt estetic. Iar estetizând răul, recuperează din el, ceea […]
Cele două cărți semnalate în rândurile care urmează, în ciuda diversității lor evidente, au avut asupra mea un efect extrem de puternic și, cu siguranță, durabil. Fiecare carte s-a adresat unei părți din memorie care, cu siguranță, o va păstra. Oare nu este acesta miracolul lecturilor, de a ne îmbogăți […]
