Pe când dormeau copiii, Pãrinţii au ieşit, Fãrã sã-i simtã nimeni, Şi-n codru s-au pierdut. A doua zi, cei mici, Rãmaşi în casa goalã, Au fost luaţi de un unchi Şi duşi în altã parte. Crescurã aşteptând Sã se deschidã uşa Şi cei plecaţi cândva Sã vinã înapoi. Aşa trecurã […]
Cum faci din fricã lumânare, Sã-ţi dibui calea pe-ntuneric Şi cum preschimbi durerea-n poartã Sã poţi ieşi din zvârcolire? Cum creşte muzica din ţipãt? Ce fiare-ascunde armonia Şi cum înmoi tãişul sorţii? Acrobaţiile gândirii Care se joacã de-a abisul Propun variante iluzorii. Numai rãspunsul care vine, Când te arunci în […]
Am în desagã o grãdinã Care mi-e hranã şi luminã, Când o iau singurã prin lume. Dacã deşertu-mi iese-n cale, Îi umplu golul cu petale Şi fac nisipul sã foşneascã, Iar dacã dau în drum de-o mare, Întind sub paşi flori curgãtoare Ca sã mã legene pe ape. Oriunde-aş merge, […]
Vino pe plaja din tablou, Sã ascultãm cum tace marea, Sub zborul bãrcilor pictate. Te-aş fi chemat în altã parte, Dar nostalgia mã aduce În acuarela de demult. Numai acolo sunt acasã, Pe coama undei care arde, În asfinţitul altui timp.
Fãrâmele de versuri Au fost cândva romane Care prindeau o lume Cu nada-nchipuirii. Dar ele erau umbra Unor şi mai vechi tomuri Ce dezlegau mistere, Îmbelşugându-ţi mintea. Iar toate se trãgeau Dintr-o pierdutã carte, În care, pe foi albe, Plutea nescris Cuvântul.
Ea nu mai e aici, dar a rãmas În tot ce mã-nconjoarã, ca parfumul. Mã uit la ce privea de la fereastrã, Vãd teii reflectaţi în ochii ei, Aleea printre crengi îngânduratã Şi norul ca un zâmbet risipit. O iau cu mine-n somn, dar dimineaţa, Ea se trezeşte parcã, eu […]
Dialogul Monica Pillat – Cristian PĂTRĂȘCONIU a fost publicat în numărul din luna august al revistei Orizont, paginile 4-5. De ce era rău / negativ / nepotrivit să ai ca ascendenți pe Brătieni sau pe cei din familia Pillat? Era rãu pentru regimul comunist sã persiste memoria trecutului nostru istoric […]
Când noaptea-ndepãrteazã hãrmãlaia Care mã-mpinge ziua prin hãţişuri, M-arunc în întuneric ca-ntr-o mare Şi-atunci orbeşte dau de Tine, Doamne. Imaculatã ies târziu din beznã Şi când de dimineaţã deschid ochii, Lumina se aprinde dinãuntru. Tot ce pãrea mai ieri sã ne despartã, Dispare din privire fãrã urmã Şi aerul se […]
Am ajuns la Viena pe o vreme înnorată, cu un vânt rece ca de iarnă. Pe când călătoream cu taxiul de la aeroport către hotelul Austria, deasupra autostrăzii a trecut în zbor lin o pasăre ciudată cu aripile rotunde cafenii. Un sol tainic peste drumurile de piatră, lipsite de copaci. […]
Cine deschide astăzi cartea de eseuri a Virginiei Woolf, cu intenţia de a se iniţia în arta lecturii, are din prima clipă senzaţia pătrunderii într-un spaţiu privilegiat. E invitat să se dezbrace de prejudecăţile şi de servituţile exerciţiului academic, pentru a se aventura într-o fascinantă experienţă a libertăţii de cuget. […]
