Armura lui era credinţa În nevãzutul protector Şi-avea ca arme cutezanţa Şi liniştea cã va învinge. Dar rãul care îl pândea Era când vag ca o primejdie Care e-n preajmã şi n-o simţi, Când animat de-nfãţişãri Înverşunate, obsedante. Ar fi putut sã se închidã În sine însuşi ca-ntr-un scut, Sã […]
Când rãul se-nteţeşte Şi mintea cade-n hãu, Nemaigãsindu-şi reazem, În bezna deznãdejdei, Ni se aratã Steaua, Iar raza-ntinde drum Spre ieslea unde Maica, De douã mii de ani, Îl naşte pe Iisus. Acum… ca în vechime, Am fi la fel de-nvinşi, De pãrãsiţi, de singuri, Dacã n-am desluşi În mijlocul […]
Te simt cum Te întorci În mine ca acasã, Cum intri în cadenţa Acelor muzici albe Ce-mi trec ca nişte flãcãri Din suflet în auz. Prea-plinul e un vãl, Pustiul – o-nscenare, Dar dincolo de nume, Se-ntine-mpãrãţia… Mã vei primi vreodatã, Tu care baţi visând Cu inima în mine? Vei […]
Din nou mi se aratã calea Pe care-n vis mã chemi la Tine: Ea uneori e ca deşertul Care mã scoate-n faţa mãrii, Iar alteori e ca un munte, Pe care sui cu presimţirea Deschiderii ameţitoare Ce mã aşteaptã-n cer, la capãt, Când cel care priveşte largul Devine tot ce-l […]
Pentru mine fericirea se leagã strâns de sentimentul apartenenţei şi, de aceea, nu m-am putut despãrţi niciodatã de România, de ţara mea Cenuşãreasã. Înainte de 1989, când cãlãtoriile îmi erau interzise, îmi închipuiam cã dacã aş fi liberã, aş avea şansa sã mã simt în largul meu pretutindeni în lume. […]
Deşi între Anglia elizabetană şi România comunistă s-au interpus aproape patru veacuri, ambele epoci ne pun pe gânduri când reflectăm la constrângerile exercitate de o autoritate centralizată asupra minţii liber-cugetătoare. Dacă am compara idealul renascentist legat de renovatio hominis cu aspiraţia sistemului totalitar de a crea omul nou, am putea […]
Am cunoscut-o de foarte timpuriu pe Lili Teodoreanu, fermecãtoarea prietenã a bunicilor şi a pãrinţilor mei. Petreceam întotdeauna a treia zi de Crãciun, în casa ei veche din strada Romulus, o casã cu odãi înalte, în nuanţe calde, cu miresme de mere coapte. Revãd şi azi siluetele fragile ale bãtrânelor […]
Mã-ntorc în somn din nou acasã, Ca-ntr-o cochilie nevãzutã, Sã te aştept, dar mi se-ntâmplã S-ajung târziu ori prea devreme. Însã acum, ca niciodatã, Îţi aud paşii prin grãdina Care demult nu mai existã; Simt cum te-apropii de fereastra Carw-a rãmas de-atunci deschisã. De-nfiorare, curtea, pomii, Odãile însingurate Încep sã […]
Mă pierd privind cum trece raza Prin foşnitoarele vitralii, Cum ard în aer frunze-îngeri. Larg porţile împăraţiei Mi Se deschid ca nişte aripi, Cînd din pamînt iese lumina. Nu pot să spun ce mi se-ntîmplă, Atît de mare e minunea Sfirşitului care începe
De-ai fi la nesfârşit Copil, ori de-ai fi tânãr, Pe când cei de alãturi S-ar ofili privind Cum tu rãmâi acelaşi, Nevãtãmat de timp… Brusc te-ar cuprinde teama Sã dãinui doar tu singur Şi-atunci ai lua în vis Pe cei din jur, de-a valma, Închipuind o oazã De dincolo de […]
