Miraj

De-ai fi la nesfârşit
Copil, ori de-ai fi tânãr,
Pe când cei de alãturi
S-ar ofili privind
Cum tu rãmâi acelaşi,
Nevãtãmat de timp…

Brusc te-ar cuprinde teama
Sã dãinui doar tu singur
Şi-atunci ai lua în vis
Pe cei din jur, de-a valma,
Închipuind o oazã
De dincolo de ceas.

Întors din reverie
La tine, cel de azi,
E ca şi cum ai bate
La uşa unui han
În care nu e nimeni.

Şi totuşi cât de plin
Putea sã fie golul!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *