Cine deschide astăzi cartea de eseuri a Virginiei Woolf, cu intenţia de a se iniţia în arta lecturii, are din prima clipă senzaţia pătrunderii într-un spaţiu privilegiat. E invitat să se dezbrace de prejudecăţile şi de servituţile exerciţiului academic, pentru a se aventura într-o fascinantă experienţă a libertăţii de cuget. […]
Alcãtuirea unei biblioteci proprii echivala pentru Ion Pillat cu construirea şi extinderea personalitãţii lui culturale, fiecare carte, aşezatã pe raft, constituind pentru el un reper valoric, o dirijare în sens benefic a energiilor lãuntrice, dar şi un colac de salvare din imediatul tulbure al singularului în largul cristalin al omenescului […]
Pe Ştefan Augustin Doinaş l-am cunoscut în casa părinţilor mei, unde a venit într-o amiază de neuitat să ne citească baladele sale. Când a intrat în odaie, cu paşi sprinteni dar catifelaţi ca de felină, cu un aer semeţ şi totuşi plin de visare, mi s-a părut că a descins […]
Călăuzită de remarca lui William Wordsworth ,(1) după care ochiul percepe dar şi creează pe jumătate ceea ce vede, Virginia Woolf a elaborat, în cheie post-romantică, o fascinantă poetică a privirii. Potrivit acesteia, se pot distinge trei funcţii prin care ochiul artistului adaugă orizontului omenesc noi deschideri. Mânată de curiozitatea […]
Mireasma teilor în iunie Vine pe geamuri larg deschise, Trezindu-ţi nările-adormite. în aer s-a vărsat puterea Parfumului care te-nghite înebunindu-ţi respiraţia. E-atîta muzica-n polenul Ce-ţi răvăseşte dimineata, Că-ncepi să zbori doar cu mirosul.
În apropierea Crăciunurilor din copilărie, casa începea să se umple de taină. Bunica mă ruga să merg în vârful picioarelor şi să vorbesc în şoaptă pentru că zgomotul putea speria aluatul, pe care ea îl închinase şi îl pusese la crescut, într-un lighian acoperit cu şervet gros şi aşezat pe […]
Scrisă pe 22 decembrie 1953, la Sihăstria Rarăului, poezia “Anahoree” nu a pierdut nimic din strălucirea spirituală din care a luat fiinţă. Taina acestei dăinuiri crescătoare vine din îndemnul pe care Părinele Daniil îl adresează cititorilor din toate timpurile. Dacă îl ascultăm, dacă acest text nu rămâne un cimitir de […]
“Vulpile au vizuini şi pãsãrile cerului cuiburi; Fiul Omului însã nu are unde sã-Şi plece capul” (Luca 9:58). Pare cã Cel nãscut într-o iesle, nu-şi aflã nici mai departe loc de repaos pe pãmânt. În Evanghelia dupã Matei, El poate adormi doar în larg, pe o corabie prinsã de furtunã. […]
Cum se desprind din arbori Foile-acoperite Cu-nsemne ca de aur, Aş vrea şi eu sã umplu Cu raza fiinţei tale Absenţa şi pustiul. Am nãscocit cuvinte Care sã te gãseascã Oriunde-n risipire Şi ritmuri de maree Sã-ţi ia şi sã-ţi aducã Pânã la mine paşii. Acum orice-mbinare De fraze-ţi recompune […]
Atât de-aproape-mi eşti, Cã nu te pot distinge, De câte ori mã chemi, Pare cã se revarsã Cascada unui gând. Sunt seri de neuitat Când eşti în faţa mea, Dar ochii mei avizi Te cautã-n departe, De parc-aş fi pe-un mal, Iar tu, plecat în larguri. Numai în somn suntem […]
