Printr-un hățiș de gânduri, Îmi tai cu grijă drumul, Ca unul care știe, Fără s-o afle, încă, La ce să se aștepte. Poate necunoscutul, De care mă apropiu, E ca o mână-ntinsă, Ori poate ca fereastra, La care-n hăul nopții, Se-aprinde o lumină. Mă-ncearcă presimțirea Că ceea-mi închipui, De-o viață, […]

E aur orizontul, E smirnă și tămâie, Lin vântul îl ridică Și-n taină îl coboară, Să îl apropie lumii. Noi prindem doar o boare A darurilor scumpe Cu care magii noștri S-au închinat în iesle. Ce stăruie în aer E dorul de Mesia Pe care ni-l lăsară De-atunci pe totdeauna.

Cum e să fii chiar orbul, Ologul, surdo-mutul Tămăduit de Domnul? Te scoli ca-n vis și umbli Să înțelegi de unde Vin șopotul, foșnirea, Și zvonurile lumii. Da-n tine ce se-ntâmplă? Răspunzi întâia oară: -Când merg, n-ating pământul, Iar când mă uit, conturul Se umple de-o prezență Pe care doar […]

Cad foile din ramuri, Până rămân privirii Codrii de cruci pe care Se stinge anotimpul. Hai să pășim cu milă, Pe frunzele ce poartă În ele nostalgia A tot ce-a fost să fie. Deși pare sfârșitul, Ce vezi e doar coconul, În care așteptarea Se face Înviere.

Mai stai puțin cu mine azi, Chiar dacă toți Te roagă-n gând Să li Te- mparți necontenit. Eu mi-aș dori doar să mă iei Într-o desagă pentru drum, Să-Ți țin de cald, să-Ți fiu de leac. Atunci de-ar fi să Te alin, Tu, cel dintâi, m-ai liniști, M-ai aduna, m-ai […]

As vrea să-ți spun că m-am întors Și stau acum la ușa ta, Pe care pregeți s-o deschizi. Totuși nimic nu m-ar opri Să trec prin zid, prin zăvorâri, S-ajung oriunde-n jurul tău; Numai că tu care mă plângi, Crezându-mă demult sfârșit, Te uiți la mine ca într-un gol. Cum […]

Aud venind din depărtare Ploaia de pași cum se apropie, Cu ropote pe-acoperișuri, Pe la ferestre, pe potecă, Doar doar să ies și eu afară. „Unde sunt cei ce vă purtară, Până mai ieri, în tot ținutul?” I-am întrebat. De pretutindeni, Vine un șopot de răspunsuri: „Suntem aici pe de-a […]

Visez răspunsul la-ntrebarea Pe care nu Ți-am pus-o încă, Fiindcă pe lume nu-s cuvinte Îndeajuns de-ncăpătoare. Dar aș trimite numai vântul, Ce-ndoaie pomii, smulge casa Și-o suflă ca pe-o păpădie, Să-mi fie sol și să-mi aducă Vestea de dincolo de semne. Însă Tu știi ce-aș vrea să aflu, Chiar dacă […]

V-aș scrie bunii mei, ca mai-nainte, Când eram încă toți aici pe lume, Iar între noi creștea numai o apă… Acuma stau pe o margine de piatră, Și-n fața mea se-ntinde nevăzutul, Ce nu se lasă îmblânzit de nimeni. Ca dorul să nu iște uragane, Zdrobind în spulberare-nsuflețirea, Ar trebui […]