Cîteva relatări pomeneau unele semne de bun augur, precum simbolul Gărzii de Fier brodat pe o faţă de masă la Lisabona sau fotografii ori statui cu arhanghelul Mihail pe clădiri. Legionarii le-au interpretat ca pe un semn că Dumnezeu era de partea lor şi-i călăuzea în continuare. În timpul călătoriei, organizau frecvent slujbe religioase şi întîlniri de rugăciune. Moţa a încercat să le ghicească viitorul în cărţi, care le-au prezis că vor avea succes. Ghicitul părea să reprezinte o scăpare stranie în învăţăturile morale ale Legiunii. Clime dezaproba scamatoriile cu cărţi de joc ale lui Moţa, întrucît le considera păgîne. Dar, după cum evidenţia Vasile Marin, eroismul lor cîntărea mai mult decît orice greşeală. El comentase că, „dacă le-ar vedea Nicoleta [Nicolescu] pe aceste cărţi cu figurile de dame pocite şi cam despuiate, le-ar arunca pe foc, iar nouă ne-ar întoarce spatele. Iar dacă s-ar întîmpla ca eu, care le-am făcut, iar Ionel [Moţa], care ne ghiceşte în ele, să murim în Spania şi cărţile acestea să le duceţi şi să le arătaţi Nicoletei, ea le va păstra în muzeu”.
Roland Clark
Sfîntă tinereţe legionară
Activismul fascist în România interbelică
Traducere de Marius-Adrian Hazaparu
Polirom, 2015
Cînd au ajuns la Salamanca, generalul Cantacuzino i-a oferit generalului Moscardó o sabie pe care era gravat arhanghelul Mihail. Odată încheiată partea oficială a misiunii lor, Ion Moţa i-a convins pe ceilalţi să se înroleze pentru a lupta în război. S-au alăturat ca străini voluntari, deşi generalul Cantacuzino s-a întors în România, pentru că spaniolii nu îl lăsau să lupte, dată fiind vîrsta sa înaintată. Se pare că antrenamentele militare li s-au părut dificile unora dintre ei, în ciuda tuturor marşurilor pe care le făcuseră în România, şi a trecut ceva timp pînă cînd să înveţe să folosească armele din dotare şi să fie pregătiţi fizic. Se plîngeau amarnic de frig, iar trei dintre ei au contractat gripă. Relatările din primele lor zile pe front redau groaza la vederea bisericilor şi satelor abandonate prin care treceau, dar şi încîntarea adusă de primele victorii.
În fraze la obiect,scurte, care relatau povestea ca pe un film de acţiune, Totu descria cum „înaintăm fulgerător, iuţeala noastră îi zăpăceşte, prindem cîţiva comunişti care nu au avut timp să se retragă. Sînt ucişi imediat. Asta-i legea”. La scurt timp după începerea luptei, Bănică Dobre a fost împuşcat în umăr şi a fost dus la un spital de campanie din spatele frontului. Ion Moţa şi Vasile Marin au murit la 13 ianuarie 1937, ucişi de aceeaşi grenadă. Alexandru Cantacuzino l-a acoperit pe Moţa cu un steag cu imaginea arhanghelului Mihail şi românii s-au retras încet. Au plecat de pe front cît de repede s-a putut şi au însoţit trupurile lui Moţa şi Marin înapoi în România.
