E valabilă și după sărbători, pentru că e o poveste pentru oameni care se simt singuri
A fost odată ca acum cinci zile o minune mică întâmplată cu oameni mari! Era undeva pe miercuri, eram la birou, plină de task-uri și de toane, când mi-a scris un băiat care chiar pe blogul acesta mă urmărește. Mi-a povestit că are un prieten care trebuie să își trimită fetița de sapte ani la un concurs pentru oameni mici mari și geniali, ceva internațioanal și departe de granița cu România. Fetița s-a calificat, e campioană pe România, doar că nu își permite să meargă mai departe. Că a apelat la o anumită instituție, i s-a sugerat inițial că ar primi sprijin, după care i s-a spus că nu sunt bani. Nu dau mai multe detalii pentru că e mult mai OK pentru cei implicați să păstrez confidențialitatea poveștii. Și pentru că oricum nu contează așa mult amănuntele, ci doar finalul. Mbuuuun.
O poveste cu o mică minune de paște…
Inițial, când am primit mesajul, m-am gândit, cu tot cu toane, că fix asta îmi mai lipsea într-o zi în care mi se părea că am 1000 de chestii de rezolvat. Minunat. 1001. Am răspuns frumos, dar în capul meu mormăiam că aștept și eu ziua când o să fiu vreun fermecător magnat care scoate instant sume mici și mari din buzuar. După care am uitat de poveste și m-am întors să rezolv ceva din celelalte 1000 de chestii. Asta până când soluționarea uneia dintre ele, cea mai importantă, a implicat ajutorul necondiționat al unor oameni pe care și eu îi iubesc necondiționat. Știu ei care, știu că așa e și la ce mă refer, iar nu contează detaliile. Cert e că cel mai important lucru pe acea zi ( și de fapt aflat în TOP 5 situații pe anul acesta până acum) s-a soluționat cu sprijunul unor oameni minunați, pe care mă bucur că îi am acolo. Iar mmmbun, mi s-a schimbat total energia și mi-au dispărut toanele.
AM AJUNS ACASĂ UNDEVA DUPĂ ZECE, TOT FOARTE BINEDISPUSĂ ȘI RECUNOSCĂTOARE
Și în timp ce mă relaxam la un episod din Dr House (l-am mai văzut, de aceea a devenit din tensionat relaxant), mi-a revenit în minte povestea spusă de băiatul de pe blog. De data aceasta am privit-o dintr-o altă perspectivă, cu o altă energie, de om recunoscător, care primește la rândul său. M-am gândit că nu strică să întreb mai mulți oameni cum putem să strângem banii. Așa am dat, la aproape 11 noaptea, mesaj pe un grup ai unei comunități dragi mie, unde am făcut niște cursuri faine ( acum sunt faine, că în timpul lor lumea mă știa de cal breaz care se smiorcăie toată ziua, sau așa credeam eu). Cum spuneam, era aproape 11 P.M, oră la care și eu mă străduiesc să dorm. Chiar și așa, am primit câteva răspunsuri imediat! Cu DA, hai, dacă ne implicăm toți cu puțin, o să facesm mult și trimitem copilul în străinătate la concurs. Ultimele cuvinte nici nu îmi aparțin mie, ci unui om fain tare care a reacționat.
Citește mai deprate pe parfumdefemeie.ro
FOTO: UNSPLASH
