Poezii

liniștea din spital

mișcarea browniană
din secția de urgență
e mută

paturile cu bolnavi
alunecă pe roți
spre camerele
de verdict

cele goale
cu saltele negre
sunt curățate
pentru noii veniți

în camera mea se intră
ca la balul Venețian
cu măști și costume

prin ușa de sticlă zăresc
munți de sertare
cu obiecte pentru vindecat
trupuri

medicii deschid
sertare și trupuri

de suflet ne vom ocupa
mai tarziu doamnă

câtă liniște

azi

azi mă-nfășor în fostul ieri
iar mâine-n ziua mea de azi
şi, precum pasărea, când pieri
te-ascunzi ȋn limba ta şi cazi

tăcute umbre-s încă vii
şi-n flăcări siluete-apar
tu traversezi încă o zi
lumini se sting, pe rând, amar

plecat e timpul lui a fi
repetă vocea din eter
din ploaie s-au cernut frânghii
iar acrobaţii urcă-n cer

                                    (din vol. „Neterminatele secunde”, Ed. Vatra veche 2020)

tristețea

mă-nfășoară și pătrunde
prin toți porii

de ce plângi
mă întreba mama
când eram copil

știam de ce
dar dădeam din umeri
tot n-ar fi înțeles

astăzi nu e nimeni
să mă-ntrebe

dacă cineva ar fi
martor
când tristețea
pare a-mi lua aerul
pe care îl respir

i-aș spune o poveste
în versuri
și totul s-ar transforma

deodată
în bucurie

dacă cineva ar fi

alfabetul

câte litere are alfabetul
a ȋntrebat copilul

multe
a răspuns bătrânul

oamenii recită
zi de zi alfabetul
ȋn cuvinte

ce se ȋntâmplă
când ei termină alfabetul
a continuat copilul

rămân cuvintele
ȋn care oamenii au trăit
a răspuns bătrânul

dar și ele se termină
s-a tânguit copilul

când cuvintele se răresc
oamenii ȋnchid ochii
și tac

fiecare
ȋn propriul alfabet…

(din vol. „Frumosului deschisă poartă”, Ed. Vatra veche 2023)