Mulţi legionari s-au cunoscut pentru prima dată în închisoare. Ajuns la Jilava după săptămîni petrecute în închisorile din Arad şi Lugoj, Nicu Iancu (1910-1984) spune că, atunci cînd a intrat în celulă, „m-am văzut deodată înconjurat de camarazi; se îmbulzeau cu toţii să-mi strîngă mîna, să-mi spună «bun sosit», să mă îmbrăţişeze chiar, deşi pe cei mai mulţi dintre ei nici nu-i cunoşteam”. Închisoarea a contribuit de asemenea la crearea unei culturi legionare în jurul disciplinei şi reflecţiei poetice asupra persecuţiei.
Jurnalistul Nichifor Crainic a fost întemniţat împreună cu alţi legionari şi scrie în memoriile sale că „inginerul [Gheorghe] Clime a luat comanda celor cîtorva sute de deţinuţi, a combinat disciplina legionară cu cea militară, a format echipe de bucătărie şi curăţenie, a împărţit ziua în ceasuri de instrucţie, cîntece, discuţii şi distracţii”. Legionarii cîntau pentru a se încuraja. Unul dintre asasini, care era ţinut la izolare, departe de ceilalţi, Doru Belimace, scria că, atunci cînd i-a auzit pe camarazii săi cîntînd, „mi-am lipit urechea de uşă şi am ascultat, uitînd de lanţuri”. Legionarii arestaţi aveau chiar şi propriul ziar, intitulat 13 Jilava. Radu Gyr (1905-1975), unul dintre cei mai renumiţi poeţi ai Legiunii, a început să scrie versuri despre condiţiile dure de la Jilava, unde era închis. În una dintre poeziile sale din acea perioadă, „Ocnă legionară”, vorbeşte nu doar despre suferinţa legionarilor, ci şi despre inocenţa şi puritatea lor în toiul persecuţiei:
Ocna Jilava fără de jelanii.
Acreşte mucegaiul din perete.
Tăcerea curge, neagră, cu guzganii,
Urcînd paingi, pe ziduri, şi bureţi.
Şi peste răni de aur şi tămîie,
Prin graţiile zidului murdar,
Un cer senin se varsă-n puşcărie
Pur ca un suflet de legionar.
***
În călătoria lor, legionarii au reflectat asupra asemănărilor izbitoare dintre ei şi fasciştii din străinătate. Ion Ţurcan, liderul Legiunii din judeţul Suceava, scria că pentru aceşti oameni „primejdia jidovească era mondială. Nu numai Neamul românesc e în pericol, ci întreaga creştinătate. Iudaismul este o forţă internaţională – cea mai puternică din cîte au existat vreodată – care caută să-şi instituie dominaţiunea pe două căi: prin francmasonerie şi comunism”. Din punctul lor de vedere, lupta din Spania era aceeaşi pe care o purtau de ani de zile în România. Relatările legionare menţionează des că intrau în contact cu grupurile de fascişti europeni. În Liov au văzut „o echipă de tineri naţionalişti” care i-au întîmpinat cu salutul fascist.
Roland Clark
Sfîntă tinereţe legionară
Activismul fascist în România interbelică
Traducere de Marius-Adrian Hazaparu
Polirom, 2015
Cînd au ajuns la Lisabona, Marin a aflat că falangiştii şi carliştii erau „perfect informaţi” în privinţa Legiunii. A simţit o solidaritate profundă faţă de ei, bazată pe „lupta comună pe care o ducem contra masono-marxismului diavolesc”. Au fost impresionaţi de numărul mare de steaguri cu svastici pe care le-au văzut, atît ale naziştilor germani, cît şi ale naţionaliştilor portughezi. Nicolae Totu i-a învăţat pe tinerii naţionalişti spanioli să salute precum legionarii şi să strige „Trăiască Legiunea!” în româneşte. La rîndul său, Moţa a învăţat imnuri legionare spaniole. Aparent, echipa s-a înţeles bine cu ceilalţi voluntari străini – „deşi străini, turci, nemţi, italieni, portughezi, români etc., dar se pare că pe toţi ne leagă Spania şi ne face de acelaşi neam”.
