Post Tagged with: "vladimir nabokov"

Visele înrămate ale lui Nabokov

Visele înrămate ale lui Nabokov

I-a fost dat imsomniacului Nabokov să înfăptuiască, în 1964, unul dintre cele mai temerare experimente cu timpul şi cu visele, un ecou al propriei sale ambiţii creatoare de a răsturna ordinea clasică a ficţiunii. Cartea imaginată de Ghennadi Barabtarlo nu este doar fotografia fascinantă a acestui moment, dar şi monumentul […]

by · 24 aprilie 2019 · 0 comments · Carte, Cultura, Idei
Nabokov- o dragoste

Nabokov- o dragoste

Dragostea lui Nabokov nu este niciodată inocentă, luminoasă, aurorală. Atracţiile sunt, invariabil, dominate de un sentiment al ambiguităţii şi thanaticului. Istoriile sale au, la final, întorsătura crudă a unui prim -plan cinematografic. Iluziile lasă loc gustului de cenuşă şi farsei tragice. Dintre romanele sale berlineze, “ Un hohot în beznă […]

by · 19 februarie 2015 · 0 comments · Carte, Cultura, Idei, Literatura
Nabokov:ochiul, o istorie a privirii

Nabokov:ochiul, o istorie a privirii

Literatura lui Nabokov se constituie în răspăr cu cele două forţe pe care scriitorul le evocă, memorabil, în introducerea la conferinţele sale dedicate artei literare ruse- rigoarea stupidă a cenzurii de stat, pe de o parte, şi moralitatea procustiană a cenzurii spiritelor revoluţionar-radicale, pe de altă parte. Pudibonderia morală face […]

by · 11 februarie 2015 · 0 comments · Carte, Cultura, Idei, Literatura
Vera, doamna Nabokov (II)

Vera, doamna Nabokov (II)

„Vorbesc fluent engleza, franceza şi germana”, scrisese Vera Nabokov în documentele ei de imigrare, iar cu această declaraţie începe un nou capitol din biografia „Vera”, de Stacy Schiff. Soţii Nabokov ajunseseră, în sfârşit, în America şi la New York în 1940. Pentru Vera, deşi lucrase în limba engleză în timpul […]

Vera, doamna Nabokov (I)

Vera, doamna Nabokov (I)

„Ah, bucuria mea, când o să locuim împreună, într-un loc frumos, cu vedere la munte, cu un câine lătrând dincolo de fereastră? Am nevoie de nişte lucruri atât de mici: o călimară de cerneală şi o pată de soare pe podea – ah, şi de tine. Dar cel din urmă […]