Tot ce putem face când ne îndrumăm favoritul în direcţia cea mai indicată, în condiţii care să nu-i afecteze pe alţii, este să acţionăm ca o boare de vânt şi să exercităm cea mai delicată, cea mai puţin perceptibilă presiune, cum ar fi să încercăm doar să făurim un vis […]
Trecerea Atlanticului înseamnă, pemtru Nabokov, nu doar despărţirea de Europa, ci şi sfârşitul unei vieţi: autorul care scrie în limba rusă devine, o dată cu noua sa existenţă, profesorul rătăcitor şi mai apoi iconoclastul părinte al “ Lolitei”. Ceea ce rămâne în urmă este un prim Nabokov, a cărui încercare […]
Îndepărtatul an 1919 este cel al renaşterii lui Vladimir Nabokov: despărţirea de Rusia este clipa în care toate certutudinile unei vieţi încetează să mai existe. De acum înainte, până la moarte, Nabokov va fi un exilat, iar patria sa pierdută va luci doar în palatul de cleştar al ficţiunilor sale. […]
Una dintre imaginile memorabile din “ Vorbeşte, memorie” este aceea a a” paşaportului Nansen”- în textura decolorată a documentului care îi însoţeşte pe cei care nu mai o au o ţară, se află închisă drama destinului lui Vladimir Nabokov. Căci “paşaportul nansen” este stigmatul cu care istoria îi înseamnă pe […]
“Darul” este testamentul lui Vladimir Nabokov, romancierul rus. Ultimul text pe care Nabokov îl va mai scrie în limba sa maternă,tradus mai târziu de Dmitri Nabokov şi de Michael Scamell în engleză, “Darul” închide între paginile sale acea pasiune scânteietoare a exilatului ce arde în spiritul său. După părăsirea Germaniei […]
Descoperirea literaturii lui Nabokov este unul dintre momentele în care viaţa spiritului se schimbă. Atingerea textelor sale produce un efect dificil de aproximat în cuvinte: o revelaţie ce modifică percepţia asupra realităţii ,dându-i acesteia din urmă claritatea de aripă de flutur a paginilor lui Nabokov însuşi. Ficţiunea sa este un […]
“Ada sau ardoarea. O cronică de familie” este unul dintre acele romane care îşi obligă cititorul la o alegere tranşantă. Între îmbrăţisarea ( cvasi -erotică) a ficţiunii şi respingerea ei brutală, nu poate exista calea de mijloc a moderaţiei. Uriaş, labirintic, bizar, excentric şi baroc, textul lui Nabokov, apărut în […]
I-a fost dat imsomniacului Nabokov să înfăptuiască, în 1964, unul dintre cele mai temerare experimente cu timpul şi cu visele, un ecou al propriei sale ambiţii creatoare de a răsturna ordinea clasică a ficţiunii. Cartea imaginată de Ghennadi Barabtarlo nu este doar fotografia fascinantă a acestui moment, dar şi monumentul […]
Dragostea lui Nabokov nu este niciodată inocentă, luminoasă, aurorală. Atracţiile sunt, invariabil, dominate de un sentiment al ambiguităţii şi thanaticului. Istoriile sale au, la final, întorsătura crudă a unui prim -plan cinematografic. Iluziile lasă loc gustului de cenuşă şi farsei tragice. Dintre romanele sale berlineze, “ Un hohot în beznă […]
Literatura lui Nabokov se constituie în răspăr cu cele două forţe pe care scriitorul le evocă, memorabil, în introducerea la conferinţele sale dedicate artei literare ruse- rigoarea stupidă a cenzurii de stat, pe de o parte, şi moralitatea procustiană a cenzurii spiritelor revoluţionar-radicale, pe de altă parte. Pudibonderia morală face […]
