Dacă pentru Paul Celan poemul  nu e altceva decât o strângere de mâini adevărate, care implicau deja  intrarea într-o comuniune tacită a unor vibrații ― până atunci separate ―, în rezonanțe comune, în poemele Ioanei Burghel rezonanțele se succed textual, în pofida tăcerii care, după intuițiile lui Mallarmé și ale […]