Viorel Marineasa îmi este, neîndoielnic, prieten. Robert Șerban, la fel. E foarte greu, cred că sunteți de acord cu mine, să scrii despre cărțile prietenilor. Abia aștepți să le citești la cald, să le iei cu tine peste tot, să le tot muți prin casă, să le recomanzi altor prieteni, […]
Am recitit de multe ori de-a lungul anilor fragmente din marea polemică pe tema „scopurilor și mijloacelor” în mișcările revoluționare (de fapt, în tot ce ține de spațiul politicului), cea care, la începutul anilor ’50, a provocat și ruptura dintre Sartre și Camus. La ce bun presupusa puritate a scopurilor, […]
România, în ceea ce se vede – nu în documente codate, de uz intern (care apar uneori la capătul unor discutabile acte de haiducie computernicească) -, nu este dintre ţările privilegiate în privinţa textelor care (pro)vin din zona diplomaţiei – în cazul de faţă, a diplomaţiei care se exercită pe […]
Motto: „Nu ţin minte adresa norocului” P. Cămui, Poet Când încep prieteniile? Ştiu eu? Nepotul meu zicea la vreo 2 ani că tatae e „pietrenul” lui şi convingător vrând sa fie şi-a îmbrâncit partenerul de joacă ce şi-a permis să spună că „tatae e bătrân” Avem nevoie, recapitulativ gândind, de […]
O bună prietenă insista zilele trecute cu o teorie care, la prima vedere, îmi părea complet habotnică și, într-un fel, lipsită de un așa-zis umanism, potrivit căreia suntem eminamente egoism condimentat cu câteva zvâcuri de care ne încurcăm pe nepusă masă: satisfacție, hedonism, bucurii, sete de împlinire. Cuvinte care girează […]
Fericirea. Ai spus cuvântul și simți că te-ai lovit de-o stâncă. Fiindcă nu are definiție, dar cel mai important, nu poate fi cumpărată. Despre fericire, cu toate că nimeni nu o poate defini (sau putem spune că are peste șapte miliarde de definiții), se vorbește cu o foarte mare ușurință. […]
Vei spune că e pentru puţin. Insist să îţi spun că e pentru nimic. Strădania asta nu are părinţi, pentru că ea s-a colorat singură, de la natură. E ca atunci când doi oameni îşi dau pentru prima dată mâna. Nu se cunosc, nu ştiu nimic unul despre Celălalt. Tot […]
Nu era corect să reduci un om la tăcere doar pentru că tu nu mai aveai ce să (îţi) spui. Dar despre asta oamenii învăţau foarte rar, spre deloc, pentru că oricum, miza era să ne spunem toţi la un loc poveştile, fără să fim neapărat unul în naraţiunile altuia. […]
Povestea Ioanei care l-a aşteptat şapte ani pe Gheorghe după ce a primit nota informativă cu dispariţia lui pe undeva pe la Cotul Donului am auzi-o cu mulţi ani în urmă…în fond o Penelopă a epocii, mi-am zis eu, nu e nici prima nici ultima, « înscrierea » în timp fiind – […]
După citirea volumelor Jurnal inedit (2001-2002), ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Astrid Cambose şi O istorie a literaturii române pe unde scurte (1960-2000), ediţie îngrijită şi prefaţă de Cristina Cioabă, ambele recent apărute. • Pentru că a rămas până la sfârşit „tributară faţă de ce se întâmplă în ţară“ […]
