De ce o iubim pe Monica Lovinescu

După citirea volumelor Jurnal inedit (2001-2002), ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Astrid Cambose şi O istorie a literaturii române pe unde scurte (1960-2000), ediţie îngrijită şi prefaţă de Cristina Cioabă, ambele recent apărute.

• Pentru că a rămas până la sfârşit „tributară faţă de ce se întâmplă în ţară“ şi afirmă tranşant: „Din acest punct de vedere, n-am de dat socoteală nimănui“.

• Pentru că îi plăcea să înoate şi numeşte marea „elementul meu primordial. […] Pe malul şi în apele ei, acolo, la Mangalia, am impresia că am devenit eu însămi“.

• Pentru că s-a războit cu computerul („ordinatorul“) şi s-a încăpăţânat să învingă.

• Pentru talentul ei literar, pe care şi l-a sacrificat fără să ezite pe scena istoriei, şi care iese totuşi la iveală, de pildă  în amintirile din şcoală. Elevă, se descrie ca fiind „mai curând o ipoteză de om, un proiect încă nerealizat. Când intra o boală în mine, nici n-avea unde să locuiască. Pe terenurile de volei sau de fotbal, în timpul recreaţiilor, mă pierdeam ca un punct inutil.“

• Pentru modestia ei şi felul în care recunoaşte, totuşi, că e flatată şi bucuroasă de vorbele bune, fără a cita lucrurile „intolerabil de laudative“ la adresa ei. „Cheamă“ imediat la telefon (expresia îi aparţine), ca să le mulţumească celor care au scris cronici la cărţile ei.

• Pentru că atunci când critică se gândeşte „poate că sunt nedreaptă“, iar când a greşit, nu întârzie, cu fairplay, s-o recunoască. (Când n-o face, înseamnă că n-a mai avut timp să revină). În alt fel decât tatăl ei, e, aşadar, adepta revizuirilor.

• Şi pentru că a greşit adesea judecând oamenii de obicei prea generos. Ceea ce nu înseamnă că e infailibilă, ci doar onestă şi corectă cât e omeneşte posibil.

• O iubim pentru V. al ei şi citatele din el. Din câteva linii iese un personaj cuceritor, care are o listă cu 100 de oameni în care-şi pune speranţa pentru ţară, care iubeşte poezia, merge cu bastonul la Fnac şi vine acasă cu câte o carte de 900 de pagini despre totalitarism, pe care boala îl topeşte încetul cu încetul şi pe care diarista îl iubeşte cu tenace discreţie. O iubim şi pentru ceea ce nu spune sau şterge.

• Pentru prietenii ei bucureşteni, dintre care unii sunt şi ai noştri.

• Pentru că a rămas fidelă salatei de vinete şi mititeilor.

• Pentru revolta faţă de excesele „corectitudinii politice“ şi faţă de excese şi extremisme de orice fel.

• Pentru că n-a devenit o fanatică şi pentru că nu şi-a dorit puterea, nici măcar în literatură.

• Pentru felul în care îşi controlează subiectivitatea. Şi pentru cum şi-o recunoaşte.

• O admirăm pentru că, vrem-nu-vrem, e un model, şi multe lucruri rele nu s-au întâmplat în România datorită microfonului la care a vorbit ea, la Europa Liberă.

• Pentru că n-a obosit să-şi apere prietenii, pe Eliade, Cioran, Ionesco, şi pentru că asta nu i-a împiedicat, când era cazul, spiritul critic tranşant, lipsit de orice urmă de răutate.

• Pentru că a rămas fidelă unei singure edituri, care, la rândul ei, i-a rămas fidelă.

• Zâmbim la „telefonita“ ei, explicabilă depărtarea atât de mare la care se afla de cei care-i erau atât de aproape.

• Şi o admirăm pentru că n-a mai ţinut jurnal – un obicei de-o viaţă –, atunci când a crezut că şi l-ar transforma într-un trist buletin medical.

• O iubim pentru că a dat singura istorie vorbită a literaturii române contemporane şi pentru că, în ea şi dincolo de ea, în viaţă, a ştiut să găsească proporţia de aur între estetic şi est-etic.

• Pentru felul atât de rar în care trăind şi citind în vest, înţelege bine ce e în est.

• Pentru simţul ei critic (era în stare să-ţi facă oral, la telefon o cronică la o carte, mai „bine scrisă“ decât cronicile scrise) şi pentru simţul moral, foarte dezvoltat.

• Pentru conştiinţă.

• O citim pentru a prelua şi noi ştafeta „datoriei de memorie“. Soţii Lovinescu-Ierunca au transmis-o unor „tineri şi mai puţin tineri“, iar gândul că au reuşit acest lucru a dat sens întregii lor vieţi.

P.S. Şi pentru insigna pe care a purtat-o, pe care scria cu markerul: SOLIDARITATE.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *