70.Poeziua de duminică
Facă-se de Sa- voya ta așa: fie Prințul Jaj- gen între noi doi toată noaptea as- da, ce ne-a rămas un bagaj de mână pentru Semilună!
Post Tagged with: "poem"
69.Poeziua de duminică
Deși nu a mai fost nicio pană de curent, în scară, pe coloană, ferestrele se-adună în per- văzul lumii din bloc la parter să fie răsfoite din pură plăcere, ca foi de partitură, de către stâlpii illuminati aplecați peste Dinu Lipatti.
TRANSATLANTIC. David Berman – Zăpadă
David Berman Zăpadă Traversând un câmp împreună cu fratele meu mai mic, Seth I-am arătat un loc în care copiii făcuseră îngeri în zăpadă. Fără să stiu de ce, i-am spus că o ceată de îngeri au fost împușcați și s-au evaporat pe loc când au lovit […]
”those beautiful changes”
la început de noiembrie ţi-ai dus mâna la inimă singură te-ai întins sub lespedea aia de unde nicio voce nu mai răzbate aici sus ne sufocă tăcerea. nu ne permitem plânsul. nici iertarea decojim portocale. preparăm ceaiuri. ridicăm mâinile taxi! taxi! iubirile de aer aşteaptă scriem cu gândul […]
învăț
am reuşit să scriu prima pagină de la coadă la cap. învăţ meseria de a supravieţui jubilez în jurul ideilor lejere pe care le născocesc nu înveţi nimic de la oamenii singuri şi trişti dar ei sunt cei care pot vedea în inima ta fugi cât mai […]
mi se pregăteşte ceva
la miezul nopţii am mâncat o felie de doboş mâinile mi s-au albăstrit vene camuflate gesturi mecanice pumni închişi. deschişi. închişi totul o să fie bine, îmi spuneam. din ziarul de pe noptieră ies două peisaje de primăvară doi hoţi duc în spate nişte copaci cu scorbura neagră […]
63.Poeziua de duminică
Ai fost peste nouă mări și nouă vătămări corporale să ai întârzieri la Plecări ca în vremurile de-altădată cele trei fecioare de-mpărat pe nume Lady D Day? Și dacă da, nu-i așa c-ai văzut pentru mine cât ele semănau de mult cu tine în tine- rețetele tale nici astăzi […]
reflex
văd cum se proiectează poemul pe un ecran sala e doar în mintea mea singurul spectator un câine latră în depărtare iar distanța dintre virgulă și paradis se măsoară cu voce tare cineva mă salută mă-ntorc tresar același poem pe alt ecran pașii monotoni și rari ai bunicii ies […]
Bătrân şi pufos
Femeia a stins ţigara şi-a şters rujul de pe buze a închis ultimul borcan de murături asortate a deschis cartea intrând a tras coperta după ea de atunci cartea a rămas aşa agăţată de acelaşi nor în formă de Dumnezeu bătrân şi pufos.
Crimă
Eu şi ucigaşul meu trăim în simbioză la acelaşi nivel m-am îndrăgostit de el văzând tandreţea gestului său m-a întins între foi de carte şi m-a presat cum se presează o floare.
Ultimele articole
MUSICA PURITAS DOMINICA (sinuciderea…)
„Strălucirea” şi spaţiile liminale
Radu Petrescu : jurnalul, textul ,privirea
(Dez-)(in-)formarea …
,,Eu, care ard în cuvinte”
La aniversare
Corto în oglinda Veneţiei
MUSICA PURITAS DOMINICA (eșecurile…)
TRANSATLANTIC. Mary Oliver – Soarele
“ Hemiptera” : vremuri, voci şi culori
Idealul Revoluției din 1989 – Urcatul pe val (și atât)
PS Mihai Frățilă. „Mama. Istoria unei priviri”. O cărare de înviere prin slove
Liliana Ursu: „Limanul bucuriei”
Comunismul sau ceea ce nu trece
Reformă și constituție, frumusețe și constanță…
Pif, Hercule şi ceilalţi- un basm de demult
