În marginea Palatului BNR se află, reconstituit după decenii, bustul dedicat în 1924 lui Eugeniu Carada. Este aceasta proba canonizării celui care a intrat în panteonul liberal românesc, ca arhitect al instituţiei pe care a administrat-o, fără a fi niciodată guvernatorul ei. Legenda lui Carada se confundă cu legenda radicalismului […]
Pentru orice român educat, posteritatea lui Cezar Bolliac este marcată de două texte definindu-i profilul. Pe de o parte, imaginea pioasă din “ Epigonii” lui Eminescu, imortalizând pe acel Bolliac pasionat şi profet al poeziei sociale. Pe de altă parte, teribilul pamflet al lui Alexandru Odobescu, cel care stabileşte, definitiv […]
Republica de la Ploieşti intră în literatură prin scrisul lui Caragiale. Devastatoare,ironia sa ridică soclul pe care se aşeaza statuia libertăţii. Adoratorii ei sunt, cu toţiii, fideli ai cultului revoluţionar. Inamicii lor juraţi sunt reacţiunea şi boierii ruginiţi, cei care tăgaduiesc poporului suveranitatea sa legitimă. Retorica lor o evocă pe […]
„ Oamenii începutului de drum”. Dintr-o undă de scepticism care-mi cenzurează elanurile optimiste, cred că politicienii noștri nu vor învăța mare lucru de la pașoptiști, deși ar avea ce. Există însă și un alt auditoriu, îndeosebi cel tînăr, care ar putea să profite. Cu ochii spre el, mă voi rezuma […]
În 1948, atunci când emigraţia democratică românească începea să–şi constituie propria sa reţea de instituţii de instituţii care să fie oglindirea patriei pierdute, exilul paşoptist acţiona ca reperul istoric inevitabil. După un secol, o altă generaţie de români era obligată, de aceeaşi putere opresivă rusă, acum travestită sovietic, să abandoneze […]
Până la 1948, în momentul în care democraţia populară a hotărât să -şi impună, prin demolare, ponegrire, crimă şi uitare, propriul panteon naţional, Ion. C. Brătianu a fost o statuie. Majestatea sa era imortalizată în monumente, memoria sa era dusă mai departe de aşezămintele care îi purtau numele. Brătrianu era, […]
Care este partea Moldovei, în această primă jumătate de secol XIX, în acest timp al genezei şi interogaţiilor? Spre a relua o formulă clasicizată, impusă de G. Ibrăileanu, Moldova înseamnă, înainte de toate,spiritul critic al prudenţei, tradiţiei şi echilibrului. Pe urmele lui Ibrăileanu, E . Lovinescu a oferit distincţia, definitivă, […]
I-a fost dat lui Ion Ghica, acest enigmatic paşoptist, să devină personajul care dă numele unuia dintre cele mai rafinate şi polifonice romane postbelice,“ Prinţul Ghica”, al Danei Dumitriu. În ţesătura de siluete şi de momente istorice care se succed, vocea lui Ion Ghica- personajul se aude distinct, cu acea […]
La un secol după 1848, regimul de democraţie populară îşi întocmea panteonul istoric care avea să îi ofere imaginea falsă a unui trecut de lupte democratice. Comunismul din România devenea, o dată cu această vastă operaţiune de reciclare imagologică, încununarea unei evoluţii, punctul ei legic de culminaţie. Anexarea paşoptismului era […]
